Ce-i cu moda asta a explicării finalurilor de filme? Cum iese un film mai ciudățel, care să nu ne lase din prima sorbire să tragem niște concluzii, cum apar, ca ciupercile după ploaie, articolele de gen The ending of [nume film] explained.

Se pare că există o cerere pe piață pentru asta, fără îndoială, după cum și în mediile evanghelice există o căutare după tălmăciri ale unor versete biblice care nu pot fi puse în cutiuțe. Nu doar că există o cerere, dar există și întreprinzători care să o satisfacă. Mă rog, li se spune specialiști: critici de film, într-un caz, capete luminate teologice, în celălalt. Uite că unii specialiștii încă mai rezistă în epoca asta, expertizei împrăștiate pe toți pereții…

Ne perpelim după dezlegarea acestor taine. Se mai învârte încă titirezul? S-o prăpădit lumea asta sau nu? În aceste vremuri va așeza Domnul Împărăția lui Israel?

Nu știu ce să îți zic în privința tălmăcirii versetelor complicate, dacă o fi bine, dacă nu. Poate că e mai bine să cauți lumină de la oameni care au studiat mai mult decât tine, decât să te rătăcești după capul tău.

Știu doar să îți spun că un film al cărui final ți l-a explicat altcineva este o experiență ratată. Pentru că, de cele mai multe ori, autorul chiar asta a vrut să îți ofere: o întrebare căreia să îi răspunzi tu, în exclusivitate, nu altcineva în locul tău. Aceasta este împlinirea experienței vizionării, gândul care nu îți dă pace după ce genericul final s-a derulat pe ecran, frământarea, inexprimabilul, suspansul pe care nu îl mai rezolvă nimeni în locul tău.

Căci, nu-i așa, și viața ni se scurge în același fel, de la un final indecis la altul, în așteptarea plină de speranță a adevăratului final fericit, în veșnicie. A-i cere altcuiva să îți explice finalul unui film este ca și cum i-ai cere să trăiască în locul tău. Nu zic, se mai întâmplă, din nefericire, și astfel de lucruri, dar, în final, dreapta socoteală despre viețuirile și rătăcirile noastre o vom da fiecare personal, deși în lumina tuturor.

Socotiți fiecare astfel de final de film pe care ați vrea să îl cuprindeți mai bine ca pe oricare alt fapt de viață ce v-a scăpat priceperii voastre. O taină. Fie că sunt bune, fie că nu știm ce să credem desprele, nu contează: cu fiecare taină rezolvată în baierle inimii mai facem încă un pas spre veșnicie.