Trei lucruri mă îngrozesc când mă gândesc la creștinismul nostru bine temperat, numai bun de vărsat din gura Celui ce a îmbătrânit bătând la ușa auto-numiților drept mărturisitori ai credinței: obsesiile politice care trebuie neapărat să impună un fel de sharia creștină fiecărei făpturi sub soare (de orice culoare ar fi aceste obsesii), fascinația pentru pistoale și smintirea urii și răutății față de aproapele, cu justificațiune biblică, spre a fi citită – tot de către ei, că nimeni din afară nu se mai lasă azi prostit de predici – drept iubire.

Căci cea mai mare dintre toate e iubirea aia.

Și cea mai periculoasă, din păcate.