Părăsim, așadar, insula Pag, pentru a urca pe șoseaua care șerpuiește pe lângă munte până Stilnika, micul port de trecere spre Rab. Insula Rab se află la nord de Pag, așa că fâșia mică și aridă de pietriș care ne-a fascinat zilele trecute ne însoțește în continuare, până a proape de coborârea înspre port.

Rab, însă, ne întâmpină cu un peisaj asemănător. Nimic din ce vedem în timp ce ne apropiem cu ferry-ul nu prevestește frumusețea peisajului cu care vom fi întâmpinați odată cu trecerea de primele coline. Chiar și cele două porturi sunt minimaliste, discrete: câteva betoane și o greretă pentru bilete, asortate austerității locului.

Rab este o insulă mică, ce poate fi explorată cu mașina în mai puțin de o oră, în mers domol. De la o extremitate la alta, pe șosea, nu sunt mai mult de 25 de kilometri de parcurs. Veți merge încet și vă veți opri din când în când pentru că sunt multe de văzut. De pildă:

Vedere de pe insula Rab; în depărtare este insula Cres

Cea mai importantă așezare este cea care poartă numele insulei, Rab, de care sunt alipite în tainice moduri Palit și Banjol (nu există demarcații vizibile între aceste localități). Teoretic, noi am fost cazați în Banjol, dar odată ce ieșeam din curtea pensiunii, ne aflam în Rab.

Rab, văzut dinspre Banjol

Rab

Orașul (să-i zicem așa, din curtoazie pentru gazde) este unul pitoresc, punându-și excelent în valoare moștenirea sa istorică, în care pot fi recunoscute lesne influențele venețiene. Turnul Bisericii St. Justine, care este vizitabil, se poate vedea din depărtare, chiar și de dicolo de port, străjuind ca o emblemă a întregii zone, avantajat și de poziționarea sa pe culme.

Rab este ideal pentru promenade, în special la ceas de seară. Vizitatorul se poate rătăci pe străduțele înguste, așezate destul ordonat pe o peninsulă de altfel stâncoasă, cu un relief dezordonat. De asemenea, odată cu venirea apusului și retragerea amatorilor de bălăceală, falezele încep să invite și ele la plimbare. Merită amintit și portul, destinat ambarcațiunilor mici; apa este cam murdară aici, din pricina poluării, dar acesta este singurul detaliu peste care am fost nevoiți să trecem cu vederea.

Faleza nordică din Rab Banjol. Vedere din port

Plimbările de seară sunt, fără îndoială, cele mai fascinante aici. Orașul vechi începe să absoarbă mulțimea de vizitatori pe toate aceste străduțe înguste, în mica pațetă centrală, pe faleze, în port sau la nenumăratele localuri, unde buna dispoziție este la ea acasă. Croații îmi par oameni care știu să se distreze fără a se da în stambă; o anume notă de bună cuviință pare să caracterizeze întreaga atmosferă a localității.

Vedere din parcul de pe colina Rab Mica piațetă centrală din Rab

Remarc aici și ospitalitatea gazdelor, în orice caz disponibilitatea lor de a ne facilita un timp bun petrecut în localitate, de la doamna care ne-a oferit cazarea, la cei ce asigura interfața cu clienții (vânzători, ospătari etc). Probabil cp este aici mâna aceea invizibilă a lui Alan Smith la lucru, dar nu știu cum se face că deși trăim în același capitalism, pe la noi această mână nu e doar invizibilă, ci și inexistentă. De aceea, consemnez și acest aspect de normalitate, în speranța că voi trăi vremuri mai bune și în țara noastră dragă.

Nu avem mari așteptări de la Rab, în această privință. Totuși, cele trei plaje din Banjol, numite Padova I, II, respectiv III, așa cum sunt ele întâlnite mergând spre sud, spre Barbati, are fiecare ceva bun de oferit.

Padova I – cea mai mică plajă

Zonele de nisip sunt foarte mici, câteva petice, practic, dar nu este aglomerație. Există și pontoane de beton, cu care noi încă nu ne-am obișnuit. Pentru croați acest lucru nici nu mai pare a fi un compromis: asta este marea lor, ei o iubesc, iar cui nu-i convine n-ar decât să meargă în Grecia, chiar așa.

Padova II, favorita noastră

În apă găsim nisip bun, așa că nici nu am mai folosit încălțămintea de baie. În orice parte a zilei ai merge, fie că este soare sau nu, apa mării are aceași temperatură. În plus, în unele zone, pe care le-am „învățat” repede, am prins și niște curenți calzi, binefăcători.

Plaja de la nord, numită Sverk, este de fapt un lung ponton din beton. Intrarea în apă se face, de regulă, de pe scărițe amenajate din loc în loc, iar în apă sunt pietre. Dacă este să evidențiez un aspect pozitiv, acesta îl constituie cadrul natural, în special în bătaia soarelul de după-amiază, care conferă un colorit aparte copacilor de pe margine, apei și orizontului străjuit de o insulă apropiată.

O plajă interesantă a fost și Mel Beach, la care se merge cu mașina. Pe porțiunea finală drum trece chiar pe malul apei, pe o faleză pietruită, și ajungă până aproape de zona de nisip.

În sfârșit, o plajă adevărată!

Mel Beach este renumită pentru intrarea în apă, lină, lină de tot. Adică, se merge zeci de metri până apa îți trece de genunchi, fiecare centimetru câștigat în adâncime cerând un preț consistent de pași făcuți în depărtare. Mie mi-a plăcut în mod special acest loc pentru că m-am putut bucura din plin de barca gonflabilă.

Mel Beach: o operațiune de împachetare a bărcii

Lipsesc valurile. Din pricina golfurilor înguste și a insulițelor de tot felul apa este lină. În schimb, în Rab am văzut mai bine decât în alte părți efectul mareelor, în parcele consistente de nisip, și așa scump la vedere, acoperite de ape pentru perioade deloc neglijabile de timp.

Apus de soare la Mel Beach

La câțiva kilometri spre nord-est am găsit și Supetarska Draga, o plăjuță minusculă, situată într-un golfuleț amenajat atât pentru baie, cât și pentru ambarcațiuni. Aici ai parte de liniște deplină și de umbra naturală a copacilor, dar apa, care nu este adâncă, pare mai rece un pic decât în alte părți.

Mai sunt câteva plaje, considerate bune, atât în zona de sus, înspre Barbati, cât și în Lopar (cea mai celebră, se pare). Din păcate, primele erau foarte aglomerate, așa că nu le-am încercat. Bănuiesc că într-un sezon fără Covid ar fi imposibil de întins un prosop acolo mai târziu de ora 9 dimineața. Lopar, pe de altă parte, este și el aglomerat, așa că nu am mai făcut efortul unei încercări.

Stare de bine

Da, acesta este cuvântul pe care l-aș asocia acestei vacanțe în Rab.

Te simți odihnit, orice ai face. Nimic nu este pe fugă, totul miroase a tihnă și relaxare.

Chiar și pe faleza nordică, unde în timpul zilei întâlnești o mulțime de oameni care își întind prosoapele pe ciment și fac baie în apa plină de pietre, într-o atmosferă ce îmi amintește mai degrabă de Herculane, decât de mare, simți acea destindere de nedescris, în care soarele ce scaldă apa și contururile insulei învecinate pare să nu fie parte integrantă a peisajului, cât a inimii privitorului.

Rămas bun!

Rab a fost orașul din care am plecat cu un dor prezent deja în inimă. Ne-a îndulcit gândul despărțirii anticiparea vizitei la Plitvice. Ne clătim, așadar, privirile în apa nefiresc de albastră, datorită, poate, și contrastului creat de peisajul stâncos, pentru ca, odată ajunși pe continent, să urcăm pe muntele admirat până acum doar de la distanță.

De sus, mai avem timp să mai salutăm odată Pag, insula aceea deșirată ca un fir de păr rebel pe fruntea un adolescent cuminte. Poate că ne vom revedea la anu`, cine știe…