Avem inimi de carne, de foc şi de ger,
Avem îngeri albaştrii cu aripi de fier,
Avem dracii prea albi aici pe pământ,
În noi e minciună...dar vântul e sfânt!
Suntem obosiţi cu pasul gol şi umil,
Bătrânii ne mor cu un zâmbet senil
Se duc spre un Rai şi gol e pământul,
Ne moare iubirea dar sfânt este vântul!
Cu umeri lăsaţi şi cu capul plecat
Uităm să fim oameni, cel mai groaznic păcat!
Purtăm pieptul gol şi sufletul frânt
În noi este ură...dar vântul e sfânt!
Şi ura e moarte şi moartea e-n noi,
Producem rânjind peste lume, puroi
'Iubiţi-vă!' Ce repede am uitat Cuvântul,
Prezent grotesc...dar sfânt este vântul!
Curăţă Doamne ura şi-al humii pigment
Aerosoli de iubire, sărut--pansament,
Nu ne lăsa Pământul, bolnav şi înfrânt
Picură Doamne iubire pe vântul cel sfânt!
(Poezie scrisă de LiviuS-06.04.2009.,foto-internet)
