Sunt creștin de aproape trei decenii, dar vă mărturisesc că nu am auzit niciodată până acum o predică sau învățătură în biserică pe Coloseni 4:6. Nope. Nici măcar o referire trecătoare, ca un punct din alea trei ale unei predici făcute ca la carte (sic!).

Neinteresant, probabil.

Poate că este atât de clar și de ușor de înțeles și aplicat, încât nu necesită tâlcuiri, ilustrații de predică, tunete retorice. Găsiți? Eu, unul, sunt sceptic.

Căci luarea lui în seamă măcar, despre aplicarea sa nu îndrăznesc să aduc vorba, mi se pare la fel de profundă și de fermă precum cea din cazul lui 1 Timotei 5:23. Prietenii știu de ce, iar dacă nu, pot să meargă la versetul ăla cu mantaua, că e cam aceeași pălărie.

Nu doar că nu vorbim cu har, dar cred că ne-am făcut și un upgrade al mărturiei: vorbărim. Fără să știm despre ce și cu ce rost. Stropșiți până mâduva versetelor a