Sunt creștin de aproape trei decenii, dar vă mărturisesc că nu am auzit niciodată până acum o predică sau învățătură în biserică pe Coloseni 4:6. Nope. Nici măcar o referire trecătoare, ca un punct din alea trei ale unei predici făcute ca la carte (sic!).

Neinteresant, probabil.

Poate că este atât de clar și de ușor de înțeles și aplicat, încât nu necesită tâlcuiri, ilustrații de predică, tunete retorice. Găsiți? Eu, unul, sunt sceptic.

Căci luarea lui în seamă măcar, despre aplicarea sa nu îndrăznesc să aduc vorba, mi se pare la fel de profundă și de fermă precum cea din cazul lui 1 Timotei 5:23. Prietenii știu de ce, iar dacă nu, pot să meargă la versetul ăla cu mantaua, că e cam aceeași pălărie.

Nu doar că nu vorbim cu har, dar cred că ne-am făcut și un upgrade al mărturiei: vorbărim. Fără să știm despre ce și cu ce rost. Stropșiți până mâduva versetelor alea despre cât de minunați suntem și care ne mângâie cu gândul că Domnul ar fi de partea noastră că uitye așa vrea El, no.

P.S. Pentru cei ce au deschis mai târziu Bibliile sau care au dificultăți în găsirea versetului sau care poate nici nu au întâlnit așa ceva prin cărțile lor:

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (ver. Cornilescu)

Cred că solnița se făcu pierdută. Or o fi umplut-o cineva cu piper.