Dintre câte strategii de promovare a obsesiilor evanghelice în politică am văzut până acum, aceasta îmi pare a fi între cele mai perfide. Este și greu de combătut. Cum să nu iei seama la valori?
Cu toții avem valori. Sunt unii care chiar poartă cu ei pe umeri scări grele; pe ele valorile stau agățate ierarhic, spre buna administrare a deciziilor mari și mici. Din acest motiv, îi vezi cocoșați, epuizați, consumați de greaua povară a umblării printr-o lume care îți cere aproape la fiecare pas să faci apel la scara aceea.
Am auzit și despre unii mai evoluați care dețin chiar sisteme de valori. Atunci când au de luat o decizie, în mintea lor se pune în funcțiune un ansamblu coerent și bine închegat de unități de bază, relații, principii și subansamble: acestea preiau datele, apoi se produce agregarea valorilor în sistem, conform unor protocoale bine puse la punct, respectând cu strictețe principiile, pentru ca în final să pară afișat pe terminalul de ieșire rezultatul, decizia după voia lui Dumnezeu. Credeți-mă pe cuvânt! S-au făcut studii temeinice și e hotărât faptul că așa funcționează valorile.
Înainte de a vă spune (spoiler allert!) că la aceste alegeri prezidențiale nu votăm valori, încep cu a semnala o non-valoare evanghelică: „nu votăm un președinte de cult”.
Mi se pare ciudat faptul că replica „nu votăm un președinte de cult” are atât de multă trecere, având în vedere subțirimea ei; dincolo de evidența faptului că, așa este, nu se votează președintele unui cult (dăă), să observăm că afirmația este aplicabilă TUTUROR candidaților. Nu știu cum se face, însă, că ea este aplicată doar candidatului preferat; lui i se pot ierta multe: la urma urmelor, nu îl vom pune la amvon. Lipsește dreapta măsură, prin aplicarea unei îngăduințe la fel de generoase și contracandidaților. NICIUNUL nu candidează pentru funcția de președinte de cult. Iată o non-valoare cu adevărat nefolositoare!
De ce nu cred că este legitimă această retorică cu privire la valori? Căci este adevărat, da, avem la purtător, pripășite prin mințile noastre – nesistematic, vă provoc să îmi dovediți contrariul – niște concepte, sloganuri, cuvinte cheie și abstracțiuni care ne influențează opțiunile. Adevărul, slujirea, toleranța, loialitatea, diversitatea, integritatea, libertatea de exprimare, incluziunea, ospitalitatea, demnitatea umană, onoarea, egalitatea, dreptatea, protecția persoanei, excelența, viața (sub diverse forme), protejarea mediului, imparțialitatea, familia (tradițională), munca etc, etc, etc. Dintre cele enumerate mai sus, am putea fiecare dintre noi să identificăm valorile noastre, unii să le amplasăm pe o scară, alții să le montăm în sisteme bine meșteșugite. Am putea chiar să extragem vreo câteva despre care să spunem că sunt „creștine”, despre altele că sunt „europene”, „umaniste”, „progresiste”. Cert este că aceste posibile mulțimi nu sunt disjuncte: creștinii nu au monopol pe ”adevăr” (ca valoare vorbesc, nu teologic), după cum nici umaniștii nu au monopol pe „demnitatea umană”. S-ar putea să avem valori comune cu oameni cu care nu împărtășim aceleași credințe (musulmanii prețuiesc și ei foarte mult „familia”). De asemenea, s-a putea să înțelegem în moduri diferite o anume valoare.
Este nevoie să coexistăm pe aceeași planetă, sub același soare, uneori în aceeași țară, oraș etc. Ce ne facem atunci când nu toții membrii unei societăți aderă la aceleați valori?
Soluția cea mai facilă, în același timp și cea mai stupidă și dureroasă deopotrivă, este aceea de a lupta până în pânzele albe pentru impunerea propiilor valori. Cine este cel mai tare face legea, aranjează scara aceea, meșteșugește sistemul: acestea sunt valorile, de ele să ascultați! Orice asemănare cu comportamente induse peste omenire de ideologii nu este întâmplătoare. Una din caracteristicile fundamentale ale oricărei ideologii este ambiția de a impune tuturor un set (dar dacă vreți, puteți să îi spuneți și scară, și sistem) de valori. Iar asta prin lege, dacă nu se poate altfel, prin (re)educare, prin transformarea lor în simboluri palpabile, ce pot fi reprezentate și afișate la fiecare colț de stradă, pentru ca oamenii să nu le poată evita. Valorile unei ideologii sunt, prin natura lor, inevitabile, necesități istorice-filozofice-științifice etc.
Dar valorile nu se votează, nici nu se legiferează. Valorile preced deciziile noastre, iar acest lucru este posibil datorită unui instrument minunat pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor, spre bună zidire: virtutea.
Valorile unei societăți se întrețin prin cultivarea virtuților membrilor ei. În absența virtuților, ele devin cuvinte goale, promisiuni de campanie, forme de marketing. În familie, în școală, în ucenicie căutăm să modelăm oameni care să întrupeze prin trăirea lor valorile noastre. Dacă o facem, cu credincioșie, culegem roade bune.
Altfel, dacă nu cultivăm virtuți și nu zidim caractere, culegem, iată, la vot, roadele indiferenței noastre. Iar valorile, nemaifiind prezente în oameni, rătăcesc pe afișe, pe panouri electorale, în forme de marketing. Suntem învonjurați nu de valori, ci de reprezentările lor. Praf în ochi.
Rezultatul alegerilor nu fac decât să ne evidențieze portretul, sistemul de valori, scara, cum vreți să îi ziceți. Parlamentul este oglinda noastră. Primarii și consiliile lor, care „au furat, dar au și făcut”, nu doar că ne reprezintă, dar ne și scot la lumină valorile. Edilii cu dosare penale, votați cu majorități confortabile în localităților lor, reabilitarea lui Piedone (vedeți, ce ușor se uită un Colectiv?), reciclarea unor nume deja deteriorate precum cele ale lui Ponta și Antonescu…
Tânjirea după vremurile celui mai iubit fiu al poporului – despre Ceaușescu vorbesc, poate că unii nu sunteți familiarizați cu conceptul – pentru că a construit fabrici și uzine (în care muncitorul suveran muncea în trei schimburi, șapte zile pe săptămână) în timp ce a înfometat și încarcerat o nație întreagă este în sine o radiografie a unor valori. Faptul că astăzi, pentru prea mulți români, este de preferat un golănaș de galerie, cu zero palmares în activitatea sa de până acum (crearea unui partid ca AUR nu se pune) unui olimpic în matematici cu doctorat în Franța, dovedit deja și în activitatea sa de edil al unei capitale europene, spune și el ce anume se prețuiește cu adevărat în țara asta.
Sufletul unei valori stă în virtutea celor ce o apără. Dacă vrei să vezi valorile tale active în lumea în care trăiești fii om de caracter, încarnează acea valoare în trăirea ta, în virtuțile tale. Căci ce i-ar folosi unui om să-și impună valorile peste toată lumea, în timp ce și-ar pierde caracterul? Și ce poate da un om pentru virtuțile sale? Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu …
… dar mergeți și la vot. Votați oameni, nu abstracțiuni care sună bine în mesaje ingenios tâlcuite. Votați caractere, nu insinuări ideologice. Votați viitorul unei țări, nu efemera afișare a unui stindard creștinesc pe cel mai înalt catarg.
