Citindu-l în aceste zile pe Daniel H. Pink, în cartea O minte cu totul nouă. De ce right-brainers vor guverna viitorul, nu pot decât să constat că mi se confirmă, fără să o fi căutat cu lumânarea, scepticismul cu privire la capacitatea noastră de privi în viitor fie și numai pentru un cincinal înainte.
Unul dintre argumentele sale este acela că umanitatea este în trecere spre o nouă eră, de la cea informațională (în care predomina gestionarea de date, iar acțiunea era concepută inginerește) la cea conceptuală, a creatorilor de semnificații (artiștii).
Înțeleg logica sa: deoarece mașinile create de om pot face o sumedenie de munci (în special dintre cele repetitive), efectuează calcule complexe mai precis și mai rapid decât noi și au o capacitate mult mai mare de gestionare a datelor, ne mai rămâne nouă oamenilor un domeniu intangibil algoritmilor, cel al creativității. Numai că logica este una, în timp ce viața, vorba politicianului și filozofului român Liviu Dragnea, este complexă.
Mă uit, așadar, pe coperta interioară și înțeleg de ce „logica” domnului Pink cade ca nuca-n perete în contextual actual: a fost publicată în 2005. De atunci a apărut pe piață un game changer, Inteligența Artificială. Aceasta nu doar că bate tot ce se se putea face cu un computer în 2005, dar intră cu bocancii înainte și în sfera aceasta a creativității. Mașinile știu să deseneze, să compună muzică, să întocmească discursuri (și predici), să conceapă texte, să propună soluții creative la probleme care pe noi ne cam depășesc în termeni de timp și costuri (ex. diagnostice și proceduri de intervenție medicală, strategii juridice etc).
Sărmanul domn Pink, spera că Inteligența Artificială va suplini munca emisferei stângi a creierului uman, cu foloase și ponoase, dar iată că ea este tot mai capabilă să se ia la întrecere și cu cea dreaptă!
În rest, ceea ce spune despre efectele abundenței, ale Asiei[1] și ale automatizărilor asupra lumii noastre s-ar putea să fie încă valabil. Deși, trebuie spus, în 2005 nimeni nu avea de unde să știe de unde va sări iepurele, odată ce au intrat în funcțiune ambțiiile politice ale lui Trump …
Dar nu este asta problema cu care se confruntă orice profet când încearcă să ne citească din ce va fi mâine? Nu are de unde ști de unde sare iepurele. Nope. No, sir. Niet.
[1] Se referă în special la fluxul de materie cenușie ieftină venind dinspre Asia, în special din India, care pune în pericol piața muncii din Occident, pentru că se oferă la un preț mult mai mic.
