Lozovschi Simona

Articole postate de Lozovschi Simona

  • gînduri pe deal... 117

     Oboseală cruntă.  Task-uri, deadline-uri, oameni ca obiecte, target-uri, obiective, deplasări, evaluări, examinări, buget, profit, pierderi - au devenit toate etc-urile ultimelor două luni. Cele mai aglomerate luni, în care m-am chinuit din răsputeri să nu uit că exist.  A fost o luptă crîncenă, pe care am pierdut-o. Am pierdut deci contactul cu ceilalți și cu mine; cu tot ce reprezint atunci cînd nu mă ocup de etc-uri. Am pierdut inclusiv contactul și controlul cuvintelor. Nu am mai putut să scriu, ba la un moment dat uitasem de dealul meu cu dor.  Era lesne de înțeles că nu aveam cum să cîștig. Și atunci am visat la ziua fără deadline. Acum, aproape că am ajuns la ea. Și încerc, deci, să recapăt controlul.  Totuși, încă nu-mi vine să scriu.  Mi-ar fi plăcut să las aici ceva despre atît de intima carte Eu sunt ținta în care Diana Turconi l-a intervievat pe fascinantul Geo Bogza în ultimul an de viață. Mi-ar fi plăcut să descriu cît de fru

    Citește mai departe

  • The history of humankind - John Steinbeck, East of Eden 117

     “Do you remember when you read us the sixteen verses of the fourth chapter of Genesis and we argued about them?”  “I do indeed. And that’s a long time ago.”  “Ten years nearly,” said Lee. “Well, the story bit deeply into me and I went into it word for word. The more I thought about the story, the more profound it became to me. Then I compared the translations we have—and they were fairly close. There was only one place that bothered me. The King James version says this—it is when Jehovah has asked Cain why he is angry. Jehovah says, ‘If thou doest well, shall thou not be accepted? and if thou doest not well, sin lieth at the door. And unto thee shall be his desire, and thou shalt rule over him.’ It was the ‘thou shalt’ that struck me, because it was a promise that Cain would conquer sin.”  Samuel nodded. “And his children didn’t do it entirely,” he said.  Lee sipped his coffee. “Then I got a copy of the American Standard Bible. It was very new then. And

    Citește mai departe

  • nimicuri sau the futility of life III... 122

     Am mai mîzgălit despre asta acum niște ani, dar mi-a trecut prin minte mai des de-atît. Mă preocupă mult găsirea de sensuri. Mai mult decît mi-aș dori. Ce înseamnă viața? Care este scopul ei? Ce înseamnă să trăiești? Mai putem noi face acest lucru într-un mod autentic sau e ca pe social media? Nu cred că voi putea vreodată - sau prea curînd - să ajung la un consens sau la o concluzie. Să spun, gata, am aflat care-i sensul vieții, de acum pot să mă ocup de altceva. Ca un soi de DIY project. După care să fac o masă din paleți din lemn!  Mai onest ar fi să tragem o concluzie cînd ne aflăm mai aproape de final. Iar concluzia aceea să nu fie ca o sentință definitivă, ci ca o părere mai mult sau mai puțin avizată. Ca o postare pe Facebook, care atrage sau nu Like-uri.  

    Citește mai departe

  • spirală... 197

     te trezești. faci cafeaua,  bei cafeaua făcînd planuri nu-ți ies.  cafeaua-ți iese.  mănînci, pleci. te duci la muncă.  conduci. ești singur în mașină. dai muzica la maxim, ce contează ce se aude afară! „după mine, potopul”, cum nu zicea geo bogza.  stai. lucrezi. abia aştepți să se termine.  se termină.  te duci la lidl. cumperi. te-ntorci. gătești. mănînci.  faci sau nu curat.  te uiți la tv. dai scroll, desigur. non-stop scroll consumi. exiști? 

    Citește mai departe

  • Simfonia mută... 239

     „Trăim într-un univers schizoid, bîntuit de tot felul de orgolii și perversiuni. Trăim într-o halucinație.” - Simfonia mută, Nichita Danilov  Cartea asta de nuvele-i ca o halucinație. Pornind de la coperta frumoasă și plină de înțelesuri ascunse și trecînd prin poveștile închistate, absurde, stranii

    Citește mai departe

  • Nimic nou pe frontul de vest in AltIasul meu... 186

      Mi-a plăcut filmul lui Edward Berger. Mie și altora deopotrivă, motiv pentru care a și cîștigat un Oscar. Nu rețin la ce categorie pentru că oricum am ieșit un pic supărată din toată povestea asta cu Oscarurile din moment ce

    Citește mai departe

  • The Banshees of Inisherin... 142

    Despair. Connections. Niceness. Loss. Sufferance. This is what Martin McDonagh's new film is all about.   The Banshees of Inisherin (2022) is a wonderful depiction of  h u m a n n e s s. It comprises all the fears and needs one might have as well as all the self-imposed constraints.  To live, to genuinely live, means to dare break out of the cage. And to dare trust the others. At least this is the takeaway from Martin McDonagh's film, whose fan I've apparently been without knowing so. I love the idea of the movie, the actors, the scenery, the brown ale and the music. But most of all I love the script & the realisation that Martin McDonagh is responsible for another movie that I adored, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (2017). For those of you that watched The Banshees of Inisherin, I hope you'll take pleasure in reading the following lines, part of my favourite scene in the movie.

    Citește mai departe

  • Life, the old conundrum... 278

    Life, one of the most difficult conundrums. The toughest riddle of them all. At least for an atheist like myself.  What I've learnt, from all the sources that I could find (people, relationships - family, friends, students & dogs -, disappointments, the Arts, fortunate occurrences), is that life is all about living. This is it. No other secret. Yet understanding what living implies is difficult.    L i v i n g  means finding joy and beauty in the things and people that surround you. It means enjoying the passage of time and transforming moments into meaningful experiences. 

    Citește mai departe

  • Iar dimineata vor veni rusii... 318

    „Dragii mei, v-a rămas numai o noapte în care puteți să faceți ce doriți sau ce n-ați mai făcut, o singură noapte, iar dimineața vor veni rușii...”  Scoasă din context, cartea este despre viață și supraviețuire. Este despre oam

    Citește mai departe

  • Filme - 2022... 148

     Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în 2022 este Il buco (2021) - Michelangelo Frammartino.  Am avut norocul să văd această bijuterie de film la cinematograf și să mă las captivată de fiecare imagine și fiecare sunet. Este un film aproape mut, în care doar natura, viața și păstorul vorbesc. Și o fac mai sincer și mai profund ca orice altceva. Cîntecul și chipul păstorului pot fi văzute ca personaje de sine stătătoare sau, cum scrie Peter Bradshaw în recenzia minunată și foarte frumos intitulată „Il Buco review - a wordless search for meaning at the bottom of an Italian abyss” din The Guardian, microcosmosuri.   Filmul invită la reflecție. E o călătorie în adîncuri. Ale tale. Dacă nu ești pregătit pentru asta, nu știu cu ce plec

    Citește mai departe

  • Hai să numărăm cărțile (2022)... 211

    La final de an începem să numărăm. Geamurile spălate, covoarele bătute, sarmalele din oală, excursiile, avutul din vistierie, cumpărăturile returnate, check-in-urile, oamenii, filmele, piesele de teatru, etc. Orice ne aduce fericire sau iluzia ei.  De mulți ani încoace eu număr (și) cărțile, iar statistica de pe goodreads îmi vine în ajutor de fiecare dată. 

    Citește mai departe

  • Povestea asta a Astei... 204

                                                                                                        „Everything is falling, dear                                                                                                        Everything is wrong                                                                                                       It's just history repeating itself                                                                                                       And babe, you turn me on.”              

    Citește mai departe

  • Metronom... 166

     Metronom (2022), filmul lui Alexandru Belc (care de altfel i-a adus un premiu pentru regie la Cannes), nu este nici bun, nici rău; nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cu unele scene mult prea lungi și cu o coloană sonoră grozavă, filmul este, în definitiv, o poveste de dragoste - sau de descoperire întru iubire - pusă în contextul României anului 1972 și a emisiunii Metronom.  Pentru tinerii de-atunci, îmi închipui că filmul este o călătorie nostalgică  în trecut, mai ales cu scene ca cea de la ceaiul dansant.  Pentru tinerii de azi, filmul trebuie explicat. Ei trebuie să afle de emisiunea Metronom de la Radio Europa Liberă, pe care Cornel Chiriac a prezentat-o din 1969 pînă în 1975 cînd a fost asasinat. Trebuie să li se explice ce importanță a avut în lupta anti-comunistă. 

    Citește mai departe

  • mereu surprinzătorul Geo Bogza... 167

     Geo Bogza mă surprinde mereu. Este fix ca senzația aceea cînd îți e dor de ceva fără s-o știi. De data asta nu au mai fost versuri, ci volumul O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil ce conține reportaje și fragmente ridicate la rang de literatură. O literatură a vieții de zi cu zi, care impresionează prin simplitate, acuratețe și dramatism.     Redau mai jos un fragment din „Înmormîntări”:     „În acea vreme, orașul nu cunoștea decît aritmetica. Cei mai înzestrați locuitori ai lui erau plini de cifre, ca de icre. Din ele ieșea o puzderie de butoaie de brînză, sau stive uriașe de lemn. Suma acestora se înmulțea în măruntaiele altui ins cu turme de oi sau vagoane de grîu, și din această împreunare totul creștea încă o dată: turmele de oi, butoaiuele de brînză sau stivele uriașe de lemne.       Orașul întreg părea o vastă tablă de înmulțire. Tot ce era în el se înmulțea cu altceva de alături și creș

    Citește mai departe

  • ”No one does it like Gabriel Garcia Marquez”... 216

     Nici nu se compară cu Un veac de singurătate! Încep aceste rînduri ex abrupto pentru a stabili din capul locului că Dragostea în vremea holerei nu este o carte care să poată fi situată pe același nivel cu sus-numita, care mi-a răsturnat toate valorile de cititor, care, prin prisma unicității ei, m-a îmbogățit și sărăcit în același timp și despre care am notat pe AltIasi în 2013 următoarele:      Imi place sa ma gindesc la literatura ca la un templu al omenirii si al artei. Coloanele lui cu splendidele-i basoreliefuri ne redau istoria si arta. Insa nu toate cartile fac parte din acest templu, ci doar cele care reusesc sa se elibereze de sub tutela autorului si de sub povara timpului si a spatiului. Gabriel Jose de la Concordia Garcia Marquez si pr

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile