Conteaza in existenta mea copiii si cele 11 carti publicate pana acum. Pasarea cetii, Glont de argint, Dosarul Albastrii, Bursa ingerilor, Gusterele, Norduri, Jurnal din anul Apocalipsei, Argintarium, Din arginturile mele, Ceara si miere etc
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Octombrie 2022(Primele gânduri din Casa Roşie) Am închis „Casa roșie” a lui Ion Toma Ionescu cu sentimentul unei plenitudini avînd senzația că totul e bine, că toate sînt ca mai înainte de cele două năpaste, pandemia si războiul, de parcă înainte era mai bine. Dar nu ajunsesem să fim manevrați precum niște roboți. Romanul „”Casa roșie”„ este o uluitoare poveste de familie ce curge și apoi se
Citește mai departe
Nu am scris nimic până în momentul de faţă, despre războiul de apărare căruia trebuie să-i facă faţă Simona Halep, pentru a ieşi din el cu fruntea sus. E cumva sinonim, de data asta la scară individuală, cu războiul Ucrainei, a cărei miză în faţa agresiunii ruşilor este existenţială şi din care nu poate ieşi decât victorioasă, sau dezastrul o va copleşi pe de-antregul! Îmi vin în minte
Citește mai departe
Istoric vorbind Bursa de valori Bucureşti a fost fondată în 1 decembrie 1882, anul când Eminescu desăvârşea Luceafărul. Cu întreruperile datorate în primul rând războaielor, ea a continuat să fiinţeze până în anul 1945, când a fost închisă de regimul comunist şi ulterior, după 50 de ani a fost redeschisă în noiembrie 1995 şi continuă până vor fi dispărut în ţară toate activele.
Citește mai departe
În zi de Duminică la Muzeul satului e despre frunze îngălbenite, desprinse din copaci să aştearnă în sufletele poeţilor, ca un amurg înfiorat al cercului, fâşâitul paşilor prinţesei care se întoarce din rătăcire să împartă cu ei în cuvinte prinosul veşniciei luminii. Poezia toamnei e întotdeauna o introspecţie mai profundă, căci, ca şi cum ai îngenunchea în faţa crucii te reculegi pentru a
Citește mai departe
Scrisoare deschisă către cei care ne-au felicitat de ziua aniversară, oprind cu noi pe Autostrada 74Scrisoare deschisă către cei care ne-au felicitat de ziua aniversară, oprind cu noi pe Autostrada 74 Şi eu am crezut în veşnica tinereţe, ca şi cum păcătuind, mi-am regăsit paradisul pierdut Adevărul e că lăcomind înscrisul şi muşcând din mărul, L-am provocat pe Dumnezeu la
Citește mai departe
(2 noiembrie, sau cum e să furi startul)Ce scurt e drumul!…Cum se sfârşescbenzile de bitum perfidale autostrăzii,înfăşuratepe mosorspre înaltul ceresc!...Cronos, un atlet stelar,îşi lucrează muşchiila un extensor cu bretele din gumilastic semirigid,întinzându-le până se subţiază şi crapă.Oasele mele obosite,stoarse de apăca un snop retezat de răchită, lăcrimează şi strecoară din eleceară
Citește mai departe
https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua.../...Mulţumesc Virgil Diaconu pentru prezenţă şi pentru “procesul verbal” al evenimentului, întocmit ca pe vremuri la Cenaclul Liviu Rebreanu. Atunci altcineva scria procesul verbal într-un registru, după care dădea fuga cu registrul la securitate. Tu l-ai scris pentru cititorii interesaţi, folosind aprecierile altora, cu toate că printre rânduri
Citește mai departe
Case "la rosu" in librarii. Pret accesibil https://www.librariadelfin.ro/carte/casa-rosie-ion-toma-ionescu--i124080...
Citește mai departe
Un Murakami e întotdeauna un Murakami, chiar şi atunci când iubita lui, Sumire, dispare ca un "fum în aer" sau ca un Sputnik dincolo de spaţiu şi timp. Îmi privesc mâinile verificând legăturile dintre o filă şi alta, "dintre o clipă şi alta. Caut urme de sânge. Nu e nici una. Nici un miros, nici o crustă. Probabil că sângele s-a strecurat deja, pe tăcute, în mine."
Citește mai departe
Poezia ca poezia dar imaginea e mortală...Între linii Prins nehotărâtîntre linii pe singura cale feratăîntre două locomotivece se aratădin direţii opuseîn mare viteză către mine… Dintr-o mie de motivespuse şi nespuseintru în joc şi încerc să-mi explicde ce constanta πa circumferinţeiunui cerc viciosrămâne punctul fixîntre cele duă raze de foc Am două soluţii greleşi un singur scop (ca bun
Citește mai departe
Am citit cu mare plăcere acum vreo zece ani şi mi-a rămas în memorie bestseller-ul unui scriitor japonez Haruki Murakami născut la Kyoto 1949. Şi ce dacă eu m-am născut cu un an mai devreme (1948) în Merişani. Mi se părea că similitudinea e perfectă şi consemnam atunci: „Suntem amândoi în urma vieţii tot pe-acolo, cumva în conexiune directă cu aceeaşi nebunie, locuind aceeaşi planetă”. El
Citește mai departe
octombrie, văduvă tânără descheindu-şi cerga de ploi a scăpat din zăgazuri izbindu-mă… cu braţele slabe, descărnate de frunze, mă încleştez de coama de murg a vântului…cerul se clatinăşi-n ochiul înceţoşat vânătorulîşi pierdeşoimul… mă las în genunchi, parcă picioarele-mi se scurg în două firave ape…înfrigurato descopărcum o lăsase Dumnezeu,goală, când îi murise omul… i se-mpliniseră
Citește mai departe
Ana are mere. Ştiam că Ana are mere, le văzusem de mult în livada în care mărul Simonei umbrea locul şi merele ei parmen auriu strălucitoare îţi furau ochii şi te îmbiau să sari gardul şi să le culegi din pom. Apoi să le duci acasă, să le aşezi pe masă înr-o fructieră de argint şi să-ţi umpli casa de bucuria parfumului. Mărul Anei era plasat mai în fundul grădinii, lângă fântâna din marginea
Citește mai departe
Cred cu tărie că o cronică a unei cărţi are rolul de a conduce discret paşii călătorului însetat sau îndrăgostit de poezie, care intră într-o pădure necunoscută sie-şi, pentru a descoperi fructe sălbatice dulci-acrişoare, ascunse după hăţişurile tulburate rar de picior omenesc. Dincolo de unde se opresc potecile, cu siguranţă vor apărea luminişuri unde razele soarelui, strecurate
Citește mai departe
O carte după ce e scrisă nu mai e a autorului. Ea rămâne a lui cât timp e literă netipărită. Există totuşi riscul să nu fie a nimănui, când zace necitită, ascunsă undeva într-un raft de bibliotecă. De aceea întotdeauna mă bucur când descopăr întâmplător o însemnare undeva într-o pagină de ziar sau revistă, despre o carte de-a mea. Luată în seamă(cartea), chit că însemnarea poate fi mai veselă
Citește mai departe