Valive

Articole postate de Valive

  • SUNTEM FLUTURI – o idee... 105

    Suntem fluturi de-o zi: Ne naștem ușor, Ne transformăm cu greu Și murim frumos, Zburând printre flori....

    Citește mai departe

  • ***... 116

    Lăsați-mă să simt lumea pe limbă, Să gust din firea ei rătăcitoare înc-o dată, Să cred că ura din ea e doar nedreaptă Și nu reală, Că durerea e doar o fază A împlinirii ei spre maturitate. Și dacă-i vor cădea măștile hidoase, Și-i va rămâne pielea de naivitate, O voi lua de mână și … Continue reading ***

    Citește mai departe

  • DE-AI FI TU CARTEA MEA... 99

    Miroși a carte cu povești spuse la culcare. Ce dulci îți sunt literele! Ce dragă e visarea mea cu tine! Să te citesc mereu, cu ochii mei miopi, Să te adulmec, rând cu rând, Până la cea din urmă copertă… De te-aș avea în slove, mi-ai fi cuvânt întreg, Adânc plantat în mine ca un … Continue reading DE-AI FI TU CARTEA MEA

    Citește mai departe

  • Căminul temerilor – a work în progress... 97

    Mă pregătesc emoțional pentru cât de multe mai am de făcut pentru volum. Niciodată nu am muncit atât de mult pentru sufletul meu și presimt că totul va fi bine. E așezat, chiar dacă nu e terminat, iar săptămâna trecută l-am dat la corectat unui om în care am mare încredere și care e la … Continue reading Căminul temerilor – a work în progress

    Citește mai departe

  • CITADELĂ DE CUVINTE... 148

    Ah, Întunericul! Eternul regret al luminii pierdute. Descrieri, imagini. Ce simt? Ce evocă? Lumina e-un soare ce arde cenușă – frugal Sau văpăi violente născute din dorul de carne curată. În mintea întunericului imaginea-i vie Creată spre a umple o viață ce nu a simțit-o. Trăiesc în această citadelă obscură, Și-mi e ideal de lumină … Continue reading CITADELĂ DE CUVINTE

    Citește mai departe

  • CU BINE, CITADELĂ!... 108

    Rămas bun, citadelă de sticlă și gheață! Mă cuprinde mirajul neștiutului, A vieții de dincolo de cunoașterea ta. Pe măsură ce călătoria începe ochii mi se întorc Către ceea ce știam sfânt că e viața. Încă nu văd drumul înainte. Nici n-am cum. O mie de pași de străbat, distanța e mult prea scurtă. Rămân … Continue reading CU BINE, CITADELĂ!

    Citește mai departe

  • ***... 120

    Ți-am rămas datoare c-un sărut Pe care nu l-am dat din teamă că voi pierde Tot ce în mine am construit cu trudă, Împăturind cu grijă visele-n valiză. Ți-am mai rămas datoare c-un poem, Scris prost, din verbe uitate de demult pe raft, Am să te cânt în gând; În mine zace frigul, Și tot … Continue reading ***

    Citește mai departe

  • CE OCHIUL VEDE…... 262

    Arunc la gunoi zeci de coli de hârtie chircită și ruptă; Desene, căci scrisul mi-e aidoma gândului, rapid și fără noimă; Se citesc ilizibil, aproape ilicite, pe fiecare dintre ele. Puzderie de litere se încurcă într-una; Azi e ziua creației: cu o mână desenez altă mână, Cu cealaltă scriu cuvinte încâlcite, pe care, mai apoi, … Continue reading CE OCHIUL VEDE…

    Citește mai departe

  • DIPTIC... 109

    îmi așez culorile neliniștite să le pot cuprinde pe toate dintr-o privire; curcubeul își va face simțită prezența pe pânza albă, printre lacrimi și aburi încălziți de soare, apoi se va prelungi înflorind pe margini întinzându-se pe pânza de alături – de parcă n-ar avea destul loc să se desfășoare – lăsând dâre și pete … Continue reading DIPTIC

    Citește mai departe

  • DESTRAM AMINTIRI... 124

    Amintirile mi se destramă, bucată cu bucată, Ca un zid vechi de cetate Cotropită de timp, Și nu pot decât să urmăresc căderea lor, Prăbușindu-se în prăpastia uitării. Aleg, apoi, să le pierd, celulă cu celulă – Chiar și pe cele pe care le iubesc – Gata oricând să le las să mă părăsească Ca … Continue reading DESTRAM AMINTIRI

    Citește mai departe

  • AȘTEPTĂRI... 118

    În așteptare e toată ființa; Așteaptă rândul… Așteaptă întâmplări… Așteaptă oameni… Așteaptă vârsta necesară… Așteaptă momente… Așteaptă iubiri… Așteaptă înțelegere… Și eu aștept de- o viață ceva Și, de atâta așteptare, Am uitat ce.

    Citește mai departe

  • TU ȘI EU... 143

    Cine ți-a pus bătăile inimii în piept? Nu ai știut că lumea mea se mișcă După sunetul lor? Respirațiile ți le măsor după cât de mult Te apropii de mine… Și inima mea își accelerează bătăile Cu fiecare pas pe care îl faci. Apropie-te! Vom respira la unison. Îmbrățișați. Tu și eu.

    Citește mai departe

  • COPILUL MEU... 141

    Hmm, de câte ori mi-am înghiontit Copilul în coaste; De câte ori l-am gâdilat Râzând până la lacrimi,; De câte ori l-am certat pe nedrept Crezând că fac dreptate… Nici nu le-am numărat, nu aveam cum. Mi l-am visat zâmbind, chiar și printre lacrimi… Doar de s-ar fi născut din mine, O dată cu mine, … Continue reading COPILUL MEU

    Citește mai departe

  • Poezie pe hârtie... 143

    Am iubit ultima perioadă pentru creativitatea pe care am avut-o. E drept că am fost și puternic stimulată de oameni, de iubire și de întâmplări, de întâlniri și de vise. Am reușit în ultima vreme să fac multe, inclusiv o vacanță de 4 zile în Deltă la care am visat de muuultă vreme și de … Continue reading Poezie pe hârtie

    Citește mai departe

  • Danubia... 208

    Mi-am îngropat inima între sălcii, Pe malul apelor neobosite; Mi-am înecat corpul în stuf Ca să mi-l mângâie nuferi galbeni în tihnă. Și valuri multe vor distruge barca Ce anii grei au ros-o cu nesaț, Iar lebede și pelicani în zare Vor să mi se-nalțe tot mai sus. Puzderii de noroaie și de lemne S-au … Continue reading Danubia

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile