Și încercam să mă întrezăresc și eu printre cei mulți. Între ei eu nu mai eram dumnezeul atoatefăuritor; Eram doar o habarnistă mică și pricăjită, Uitată de timp și de timpuri moderne, în orașul de hârtie În care încă locuiesc cu chirie. Visam să dau din coate zâmbind alene Și fluturând din aripile genelor cu… Continue reading ȘI…
Citește mai departe
o simplă imagine așezată în spatele unui geam ca o păpușă chinezească aurie care doar face cu mâna acest dumnezeu vindecă iluzii și curăță cugete de zațul stătul al speranțelor vechi lâncezite în locul în care stau la fel ca el în spatele fiecărui geam pe care ni-l ridicăm în față-ne nicicând cumpărată nicicând aparținută… Continue reading CA UN DUMNEZEU DE VITRINĂ
Citește mai departe
Lui Iulian. Ca și mine, și tu-ți ridici trupul pe trepte, Urcând amețit, amețind, amețitor, Cu pașii îndoiți din genunchi, până sus, pe treapta superioară, Unde ai să respiri adânc, a oboseală și plictis, Numărând în gând zecile de trepte parcurse cu piciorul… în gând, Ridiculizând mulțimea de pantofi Pe care i-ai fi putut purta… Continue reading TREPTE
Citește mai departe
Închid ochii peste ceața ce se așterne; O cuprind între pleoape și sper să se transforme în apă, Să curgă ploaie de lacrimi peste sufletul floare… Cascada de fulgi ce-mi curge în vene nu risipește ceața, Ci o-mbracă în sticlă și o păstrează Făcând din ea o oglindă. În fiecare oră din seară îmi oglindesc… Continue reading SINGURĂTATE
Citește mai departe
Presimt că ceasul se va prelinge pe perete Ca o brânză Camembert într-o picturâ de Dali Și că timpul se va scurge lichid, lucios – păstos, Pe parchetul negru ca smoala. Urmele curgerii lui – Și simt miros de fum De la rotițele ceasului care ticăie înfundat, De parcă ar fi fost ascuns înadins Într-o… Continue reading CUM TRECE TIMPUL!
Citește mai departe
Mi-e dor de-o literă ca de un zâmbet cald, Ca de-o privire blândă, ca de un umăr drag, Mi-e dor de-un punct ca de un soare bun, Ca de un pom cu fructe, ca de un vechi salcâm. Mi-e dor de-un vers ca de o primăvară, Ca de o frunză verde, ca de o caldă… Continue reading MI-E DOR…
Citește mai departe
N-am mai scris de multă vreme. Viața m-a răsucit în mrejele ei ca într-un malaxor și m-a amețit de abia mi-am mai găsit drumul drept. Mă simt liberă, acum pot respira în voie, trebuie doar să învăț să o fac cu răspundere. Nu îmi e teamă nici de singurătate, am învățat să fiu cu mine… Continue reading Cu dor de scris
Citește mai departe
Mă-nconvoaie toamna cu rugina ei roșiatică; Munți de frunze port pe creștet Și mă afund tot mai adânc în crusta pământului; Ploile îmi plouă cu vise de vară neîmplinite, Iubiri pierdute îmi închid pleoapele obosite de soare; Regrete de timp trecut îmi înconjor mâinile Și mă îngroapă și mai mult. Zilele mi se înșiră în… Continue reading MOMENT TOMNATIC
Citește mai departe
Orașul freamătă de oameni așa cum pădurea freamătă de copaci. Mișcarea lor, a oamenilor, e continuă, ei știu cum să se deplaseze; Copacii nu. Ei pot dansa, pot alerga, pot sări, pot merge… Ei pot cădea și se pot ridica, încet sau în viteză… Ei pot crea… mișcare… alerga… mișcare… înțelege… Eu cred că trebuie… Continue reading MIȘCARE
Citește mai departe
N-am dormit de un veac, Un timp care trece tot mai greu; Îl simt cu fiecare ticăit al pendulului din inimă. Nu mai dorm de un infinit de aștrii Pentru că nopțile-mi sunt interzise, Le măsor cu talpa și cotul în lung și-n lat Și nu cred că le voi găsi marginile prea curând. Nu… Continue reading N-AM SOMN!
Citește mai departe
Taci! De pe buze să nu-ți iasă vorbă. Să stai s-asculți cuvinte ce te dor, Să fii convins că doar așa vei ști Să strigi, să țipi, să urlii, să distrugi… Tot ce te chinuie și dăinuie în tine, Strigătul ultim ce îți stă pe suflet, Și tu să taci chitit, să doară tot mai… Continue reading NU RĂSPUNDE!
Citește mai departe
am învățat să trag linii obtuze și să desenez comfuze drepte oblice care par continue mi-am luat cărbunele și l-am zdrobit în palmă apoi am vărsat tot praful în centrul coalei albe forma petei ușor prăfuite și ușor difuze ar fi zburat dacă aș fi suflat puțin cu degetul mare am trasat linii șerpuitoare către… Continue reading CEȚURI
Citește mai departe
N-am inimă să-mi bată, Doar nisip și-un rest de apă De la valul ce tocmai s-a retras. Din mii de scoici îmi construiesc tot corpul, Cu sare îmi zidesc dur pielea, Iar miile de-organe din alge-s plămadite. Respir doar când vin valuri Să-mi ude al meu trup, Să beau sau să mănânc, să fiu. Și… Continue reading N-AM INIMĂ
Citește mai departe
Văluri de aburi îmbracă aceste blocuri în griuri metalice Și-apoi se înalță spre cer formând, la rândul lor, blocuri de nori gri posomorât; Dar memoria ființei evaporate a apei creează o nouă lume pe care o oglindește Ca un lac născut în ceruri menit să ne facă să ne vedempe noi înșine; Aerul împrumută din… Continue reading CICLURI
Citește mai departe
Între atâtea griuri și cartoane Ce zac în maldăre de resturi și gunoaie, O sinfgură culoare îmi luminează ziua: E liliacul meu de la fereastră Ce cu curaj își cântă strălucirea, Deși prea mult din soare el nu prinde. Și-mi stau din diminețile, devreme, S-admir opaițul violaceu din umbră; El știu că înflorește pentru mine,… Continue reading ȘI CU CE DOR MI SE USUCĂ LILIACUL!
Citește mai departe