Zâmbetu-acesta ce tace Făurește cuvinte repetate-n neștire. Plâng vorbele în degete pline De tocuri ca spinii, țăruși mângâiați; Cuvinte ce taie în piatră nespusă Așezate-ntr-un cuib ca de viață, tivit cu pași. Zâmbetu-acesta ce tace-n cuvinte frumoase, Ridicate-ntre ceruri, spre nori ce-or să plouă; E ades prelungit între zile și nopți, Picuri întenși de rouă … Continue reading "ZÂMBETUL CE TACE"
Citește mai departe
Când mă inundă dorul, încep poveștile. Fac socoteala zilelor, le număr, mi le simt în stomac, îmi pun în gând termene, apoi renumăr zile… Luna asta a fost atât de frumoasă! Am scos volumul nou, l-am promovat cum am putut, am revăzut chipuri dragi. Am așteptat mult, poate prea mult sâ se întâmple lucrurile așteptate. … Continue reading "Martie, să nu pleci!"
Citește mai departe
Aseară te-am visat cu ochii deschiși spre răsărit, Dar eu încă așteptam miracole pe întuneric. Visam să-mi cânți sufletul pe-o filă de sunet Să-l simt sonor ca pe-un ecou al tău, Să știu că mă nasc din tine o floare, Dar am trăit mai puțin decât un fir de iarbă. Am sorbit iluziile îmblânzite, aduse … Continue reading "NOAPTEA FĂRĂ DE MINUNI"
Citește mai departe
Galben! Galben! Gal…ben! Colurile curg ca la făurirea lumii… Gal… ben! Roșu! Ro… șu! Apa clocotește-n pântecul ca de oală… De fontă… Smalț! Ro… șu! Degete-n crengi cresc noduroase… Mlădii, unduioase, delicate, Dantelate… lungi… pierdute-ntre culori, Frunzele par griuri zimțate-n pântec, Ca într-un mecanism cu roți… Noduroase, smălțuite, îmbobocite la capăt cu petale… A… l… … Continue reading "CRESC (tablou)"
Citește mai departe
Te-aștept să te-ngrop în mine ca-ntr-un mormânt de cărbune, Care mi-a mânjit sufletul și nu-mi mai pasă De-ar fi să pătez flori sau curcubee. Jarul mocnește încă sperând să poată spune cuvinte Despre cum focul a întețit văpaia și cum are să moară surd și mut. Poate că Universul va crea versuri despre viață Așa … Continue reading "SEACĂ"
Citește mai departe
Primăvar-aceasta miroși a floare,Dulce, salcâm vei înflori,Cu tălpile tale de soarePământu-ntreg va rodi. Primăvar-aceasta e despre tine,Despre copiii tăi crescuți și haioși,Despre dureri ce porți chiar în vine,Și despre ani ce vin, nespus de frumoși. Primăvar-aceasta e prin tine, femeie,Un etern gând și-un dor furibund de a fi,E despre cântec cântat, epopee;E despre viață, nașteri … Continue reading "PRIMĂVAR-ACEASTA…"
Citește mai departe
Mă înroșesc când aflu că oamenii mă citesc. Mă înroșesc cu totul și-mi vine să plâng. De bucurie, dar mai ales de teamă că mă vor descoperi printre versuri, deși motivele pentru care scriu sunt lesne de înțeles. Și, cu toate astea, mă uimesc cu adevărat cei care o fac. Sunt oameni care-mi spun că … Continue reading "…"
Citește mai departe
Păsările-și au cerul în carne, Îl poartă peste tot și ni-l demonstrează Ca pe o teoremă a ființei. Păsările știu purta norii ca pe magie, Întotdeauna sub pene sunt bucăți de aer Pe care le împart pământului ca pe o ofrandă. Din glasurile lor se naște povestea noastră, Vechi păsări cu aripi tocite de griji … Continue reading "PĂSĂRILE"
Citește mai departe
frivolitatea zilelor trecute ne împingea pe marginile pământului la fel de plat ca piciorul format greșit între o mie de roci care ar fi putut deveni planete dacă ar fi avut norocul să se nască pe o traiectorie reală dar nimic din ce călcam în drumul mostru nu ne ajuta să coborâm muntele din fața … Continue reading "PÂNĂ LA MARGINEA LUMII PLATE"
Citește mai departe
Mâinile tale vorbesc despre mine, Când mângâie sau doar ating, Se odihnesc pe sânul stâng Parcă timid, dorind să nu-l rănească. Mâinile tale îmi trec prin păr Tot sărutând fire atinse de soare Fără regrete, fără resentimente… Buzele ating ce mâinile alină, Frânturi de inimă rănită ce încă-și vrea viața. Mâinile tale mă făuresc o … Continue reading "MÂINILE TALE"
Citește mai departe
Sunt zile în care pământul mă cheamă să-i sărut obrazulȘi să-i dezmierd zâmbetul încrețit de vechime,Să-ngenunchez în fața lui ca la o icoană de luminăȘi să mă rog ca unui Dumnezeu străin de sorți. Sunt zile-n care cerul îmi inmoaie frunteaȘi-mi trage mâinile să-i mângâi norii,S-alung din tot văzduhul meu tristețeaCa să-l contemplu întreg, ca … Continue reading "SUNT ZILE…"
Citește mai departe
Sunt zile în care pământul mă cheamă să-i sărut obrazul Și să-i dezmierd zâmbetul încrețit de vechime, Să-ngenunchez în fața lui ca o icoană de lumină Și să mă rog ca unui Dumnezeu străin de sorți. Sunt zile-n care cerul îmi inmoaie fruntea Și-mi trage mâinile să-i mângâi norii, S-alung din tot văzduhul meu tristețea … Continue reading "ZILE"
Citește mai departe
Tu! Tu! Cel ce sfidează gravitația cuvântului, Care strigă din plămâni uciderea visului! Tu, cel care înfige sulița în pântecul verbului Și-ncalcă dreptul de-a fi al pământului! Tu, însuți, ai strica propriul suflet cu tăcere, Morbidă și grea, de pus pe catafalc să ardă Ofrandă zeilor păgâni și triști? Însuți! Tu! Te-ai ucide vremelnic cu … Continue reading "ÎNSUȚI! TU!"
Citește mai departe
Aceasta e coperta celui de-al doilea copil al meu. Am muncit la el 3 ani și jumătate. Am iubit, am suferit, am visat, am muncit, am stricat, am refăcut, am plâns, am râs, am mulțumit muzei și am adorat-o cu sufletul, cu inima și din toată ființa. Și aș lua-o de la capăt, dar nu … Continue reading "Căminul temerilor – coperta"
Citește mai departe
Nu îmi place scriitura doamnei, sunt mulți scriitori care nu-mi plac, dar “Orbi” mi-am dorit să citesc de niște ani pentru că simțeam să mi se deschidă ochii cumva la viață. Greșeli, multe greșeli, dar nu neapărat de scriere (cartea ar fi putut fi scrisă ceva mai bine, Petronela Rotar scrie mai bine), ci greșeli … Continue reading "Orbi – Petronela Rotar"
Citește mai departe