Articole postate de Valive

  • LASĂ-MĂ SĂ-MI SIMT INIMA!... 63

    Lasă-mă să-mi simt inima, minte! Lasă-mă să-i cuprind sentimentele în brațe, Căci prea mult a strigat și eu am uitat cum se aude ecoul Din străfundul ființei mele imature. Lasă-mă să-mi aud inima, gândule! Lasă-mă să-i alin plânsul trist și pierdut. Am căutat atâtea zgomote să-mi umple urechile De teamă că aș simți mai mult … Continue reading LASĂ-MĂ SĂ-MI SIMT INIMA!

    Citește mai departe
  • IUBEȘTE-L!... 61

    Dedă-te omului, om drag, și-acceptă-l cum e el, Căci altul nu-i și, pe cuvânt, n-ai să-l mai ști de fel. Vei pierde gândurile lui, vei pierde bunătatea Și vei rămâne c-un regret și-n suflet… răutatea! Primește-l, dar, așa cum e și nu-l lua cu vini, Că-n calea lui n-a fost doar lin, au fost și … Continue reading IUBEȘTE-L!

    Citește mai departe
  • ASPIRAȚIE... 61

    căutam des idei de care să mă agăț în speranța că voi găsi formula corectă de parcă ar fi putut exista o formulă corectă care să mă ajute să îndeplinesc la liniuță tot ce visam să fiu și nu am fost și nu de puține ori am parcurs drumuri lipsite de sens uitând că eu … Continue reading ASPIRAȚIE

    Citește mai departe
  • AȘ VREA…... 215

    Aș vrea să trăiesc o viață de sentimente,Ascuns printre zidurile unui suflet părăsit,Uitat între neliniști ce vin din vise neîmplinite…Să privesc fluviul curgând,Udând trunchiurile sălciilor argintiiSau pâlcurile de nuferi galbeni,Oglinzile soarelui.

    Citește mai departe
  • PRIMA DATĂ…... 72

    Prima dată… Prima dată când te-am privit în ochi Am știut că Universul ne-a creat în centrul ei Și am văzut cum ai făurit Raiul din emoții Cu care mi-ai cutremurat sufletul. Prima dată… Prima dată când m-ai strâns la piept Și ți-am simțit bătăile inimii Am știut că tu ești izvorul muzicii Pe care … Continue reading PRIMA DATĂ…

    Citește mai departe
  • SUNTEM FLUTURI – o idee... 65

    Suntem fluturi de-o zi: Ne naștem ușor, Ne transformăm cu greu Și murim frumos, Zburând printre flori....

    Citește mai departe
  • ***... 72

    Lăsați-mă să simt lumea pe limbă, Să gust din firea ei rătăcitoare înc-o dată, Să cred că ura din ea e doar nedreaptă Și nu reală, Că durerea e doar o fază A împlinirii ei spre maturitate. Și dacă-i vor cădea măștile hidoase, Și-i va rămâne pielea de naivitate, O voi lua de mână și … Continue reading ***

    Citește mai departe
  • DE-AI FI TU CARTEA MEA... 60

    Miroși a carte cu povești spuse la culcare. Ce dulci îți sunt literele! Ce dragă e visarea mea cu tine! Să te citesc mereu, cu ochii mei miopi, Să te adulmec, rând cu rând, Până la cea din urmă copertă… De te-aș avea în slove, mi-ai fi cuvânt întreg, Adânc plantat în mine ca un … Continue reading DE-AI FI TU CARTEA MEA

    Citește mai departe
  • Căminul temerilor – a work în progress... 56

    Mă pregătesc emoțional pentru cât de multe mai am de făcut pentru volum. Niciodată nu am muncit atât de mult pentru sufletul meu și presimt că totul va fi bine. E așezat, chiar dacă nu e terminat, iar săptămâna trecută l-am dat la corectat unui om în care am mare încredere și care e la … Continue reading Căminul temerilor – a work în progress

    Citește mai departe
  • CITADELĂ DE CUVINTE... 108

    Ah, Întunericul! Eternul regret al luminii pierdute. Descrieri, imagini. Ce simt? Ce evocă? Lumina e-un soare ce arde cenușă – frugal Sau văpăi violente născute din dorul de carne curată. În mintea întunericului imaginea-i vie Creată spre a umple o viață ce nu a simțit-o. Trăiesc în această citadelă obscură, Și-mi e ideal de lumină … Continue reading CITADELĂ DE CUVINTE

    Citește mai departe
  • CU BINE, CITADELĂ!... 66

    Rămas bun, citadelă de sticlă și gheață! Mă cuprinde mirajul neștiutului, A vieții de dincolo de cunoașterea ta. Pe măsură ce călătoria începe ochii mi se întorc Către ceea ce știam sfânt că e viața. Încă nu văd drumul înainte. Nici n-am cum. O mie de pași de străbat, distanța e mult prea scurtă. Rămân … Continue reading CU BINE, CITADELĂ!

    Citește mai departe
  • ***... 76

    Ți-am rămas datoare c-un sărut Pe care nu l-am dat din teamă că voi pierde Tot ce în mine am construit cu trudă, Împăturind cu grijă visele-n valiză. Ți-am mai rămas datoare c-un poem, Scris prost, din verbe uitate de demult pe raft, Am să te cânt în gând; În mine zace frigul, Și tot … Continue reading ***

    Citește mai departe
  • CE OCHIUL VEDE…... 163

    Arunc la gunoi zeci de coli de hârtie chircită și ruptă; Desene, căci scrisul mi-e aidoma gândului, rapid și fără noimă; Se citesc ilizibil, aproape ilicite, pe fiecare dintre ele. Puzderie de litere se încurcă într-una; Azi e ziua creației: cu o mână desenez altă mână, Cu cealaltă scriu cuvinte încâlcite, pe care, mai apoi, … Continue reading CE OCHIUL VEDE…

    Citește mai departe
  • DIPTIC... 69

    îmi așez culorile neliniștite să le pot cuprinde pe toate dintr-o privire; curcubeul își va face simțită prezența pe pânza albă, printre lacrimi și aburi încălziți de soare, apoi se va prelungi înflorind pe margini întinzându-se pe pânza de alături – de parcă n-ar avea destul loc să se desfășoare – lăsând dâre și pete … Continue reading DIPTIC

    Citește mai departe
  • DESTRAM AMINTIRI... 79

    Amintirile mi se destramă, bucată cu bucată, Ca un zid vechi de cetate Cotropită de timp, Și nu pot decât să urmăresc căderea lor, Prăbușindu-se în prăpastia uitării. Aleg, apoi, să le pierd, celulă cu celulă – Chiar și pe cele pe care le iubesc – Gata oricând să le las să mă părăsească Ca … Continue reading DESTRAM AMINTIRI

    Citește mai departe