Simți cum navighezi pe mări și oceane Și cum tristețile toate renasc furtuni în mintea ta, În calea ta ghidată de stele? Pe cerul tău ca de compas se-arată doar un Nord, Aceeași direcție, continuă, obsedantă, De care ții să nu te pierzi cu firea ta nebună. Și simți cum malurile se zdrobesc în zare, … Continue reading "SUNT PORT SĂ-ȚI ANCOREZI SUFLETUL"
Citește mai departe
Cartea asta m-a mișcat până la lacrimi. Timpul liber mi l-am petrecut absorbind-o. O recomand din două motive foarte importante: 1. Nu am citit un roman atât de psihologic în literatura română, aproape că am trăit povestea. M-a atras profunzimea lui, felul subtil în care se dezvăluie personajele până la final, continua lor căutare interioară. … Continue reading "Măștile fricii – Camelia Cavalia"
Citește mai departe
Mare, cât de mult aș vrea Să-ți pot citi paginile de carte Ca să pot ajunge la înălțimea ta Și să pot naviga pe tine în liniște. Pădure, cât de mult aș vrea Să pot să zbor deasupra frunzelor tale, Să îmi cresc aripi de soare Și să te pot htăni în liniște. Munților, cât … Continue reading "***"
Citește mai departe
Mamă, de ce m-ai născut defectă? De ce din pântecul tău am ieșit tulburată? Nu ai știut că lumea asta de hoți și lichele Mă poate înghiți cu totul în gușa ei? Să fiu hrană sau pradă, minciuni greu trăite? Plângând disperarea de-a muri prea ușor, Am pus lângă mine, în patul uitării, Tot ce … Continue reading "DEFECTĂ"
Citește mai departe
Sunt omul cel mai iubit-neiubit dintre toți, Femeia visată-hulită, dulce-amară, Osândă din iad, înger din rai, Om bun și om rău, deopotrivă. Sunt soare și nor pe ceru-ți senin, Iubită adânc și plânsă puțin, Credința de-ți stă să-ți întunece mintea; Sunt tot eu în cale-ți și nu-ți cer nimic! Sunt adorata-urâta, indiferentă-grijulie, Înger și demon, … Continue reading "CONTRADICȚIE"
Citește mai departe
Da, s-a transformat în dependență. Deși fac lucruri nu simt că sunt creație, ci doar lucruri. Nu am prea mult timp, de altfel, timpul meu se micșorează, dar tot simt nevoia. A devenit parte din mine. Vreau altceva din mine, vreau sensibilitatea în cea mai pură formă. OK, să spunem că sunt în lipsa muzei, … Continue reading "Nevoia de sensibilitate"
Citește mai departe
Mi-a luat mult timp să citesc cartea asta prima dată și, pentru că am avut senzația că nu am cuprins cu adevărat frustrările și durerile personajelor din carte, am recitit-o. Cu foarte mare greutate îl citesc pe Mate, dar nu din cauza termenilor (folosește un vocabular ușor, descrie plastic și cititorul înțelege ușor povestea), ci … Continue reading "Pe tărâmul fantomelor înfometate – Gabor Mate"
Citește mai departe
Ce-mi poate da cerul acum Ca să merite să-mi pierd pământul de sub picioare? Iluzii de preț pe care oase prăfuite le-au plămădit? Minciuni și povești din trecut, purtate-n vântul deznădejdii? Ce-mi poate da cerul mai mult Ca să-mi pese de curgerea timpului? În universul meu mic, puțina mea viață se scurge Făcându-mă să cred … Continue reading "CE-MI POATE DA…?"
Citește mai departe
Trebuia să mă opresc, Trebuia!… Să mă încumet să nu simt nimic, Să las momentele să treacă peste mine Și să mă spăl în ploaie Că oricum m-ar fi udat cu primele picături. Apa ar fi spălat tot, M-ar fi limpezit, M-ar fi curățat, Și n-aș mai fi simțit spasmele momentului. Trebuia să nu fi … Continue reading "TREBUIA!…"
Citește mai departe
albastrul se năștea din mine din mine apăruse subit și-n el mă vedeam ca-ntr-o oglindă deformată nu mai eram eu, imaginea se schimonosea culoarea curgea pe marginea oglinzii și mânjea peretele de sub ea iar eu devenisem un izvor de culoare și nu mă mai opream aș fi vrut să curg și eu cu ea … Continue reading "FLUID ALBASTRU"
Citește mai departe
Cine sunt eu să scriu? E drept că îmi e din ce în ce mai greu să mă explic sau să o fac cu adevărat și timpul pe care mi l-am alocat celui de-al doilea volum a expirat de mult, de mai bine de un an. Timpul trece, semn că nu ar trebui să ne … Continue reading "De ce așa și cine sunt eu?"
Citește mai departe
Cum mai e la tine-n suflet, inimă? Te dor durerile trăite? Ai mai trăi la fel? Să simți și să te rupi bucăți – mătase purpurie – Și să nu verși un strop de sânge? Te-ntreb doar o-ntrebare din toate câte vreau; E cea mai grea, îți spun! O, atât de grea cât un ocean … Continue reading "☆☆☆"
Citește mai departe
se îngălbenesc și cad cuvintele se așează pe pământ și foșnesc ca frunzele toamna luate în picioare fărâmițate cuvintele se rup în litere veștede în cale și nici nu le privim cum mor cum duhurile lor se înalță și plouă rece peste noi cu sentimente cuvintele ucise nespuse de guri tăcute de lacrimi ce ard … Continue reading CUVINTE
Citește mai departe
Soare ce-mi mângâi alene Dunărea, Îmbracă-mi râul în limpezimi Și reflectă-ți chipul în el ca-ntr-o oglindă; Iubește-l adânc, ca pe un frate, Și dă-i libertatea să curgă fără opreliști Până dincolo de vise, La limita vieții cu Raiul. Fă-l să se-anine cu orizontul de păsări ce-ți gâdilă cerul Și pune-i nori și nisip să poată … Continue reading RUGĂ CĂTRE SOARE
Citește mai departe
Dacă ar fi să aleg unde să îmi trăiesc verile aș alege Tulcea fără să mă gândesc. Atât de mult îmi place locul încât m-am reîntors pentru că sufletul mi-a rămas acolo. Și acum e tot acolo iar eu va trebui să devin o vizitatoare periodică doar ca să mă văd pe mine. Zilele astea … Continue reading Delta mea de suflet
Citește mai departe