Îmi caut motivul pentru creație. Muza m-a părăsit și îi duc dorul; Probabil că stă atârnată de-o creangă Și-așteaptă o nouă primăvară să poată înflori. Îmi caut rațiunea de a scrie Cuvinte ce-mi stau pe limbă, Dar mă împleticesc în litere și alunec cu capul pe pernă; Obosită de efort și de frustrare, voi adormi. … Continue reading BANALITĂȚI
Citește mai departe
Când apusul se lasă peste lume Lumina se pierde sperând că se va intoarce; Se contopește cu liniștea și se așează între crevasele sufletului Pentru încă o noapte… pentru încă una… Repausul mângâie oasele lumii obosite de viață Și îmblânzește mâini nerăbdăroare să afle neștiutul, Tot căutând, furibund, lumina înțelegerii. Seara și lacrimile se pierd … Continue reading LA APUS
Citește mai departe
Ce-și dorește mâna când vrea doar despre tine să scrie? De ce-mi zboară-n zare gândul când inima vrea să te știe? Rup miile de cuvinte în clipe cănd nu te-aud Și mă știu a nimănui, totul e atât de-absurd… Doar tăcerea face bine uneori, când mintea tace.
Citește mai departe
Uneori regret că nu te-am scris atunci, în carnea mea, Și nu te-am învățat fibră cu fibră; Să-ți fi sorbit ultima lacrimă și-aș fi fost un “tu” fără de barbă… Cu chipul meu, râzând în hohote de neghiobiile mele. Știi, ți-am scris scrisori cu gândul, dar nu ți le-am trimis, Știam că Cerul ți le-ar … Continue reading MULȚUMESC!
Citește mai departe
Pierdută în căutarea unor buze Îmi amintesc surâsul lui pieziș… Plină de riduri mi-e iarna de azi! Și-n primăvara ce va să vină sunt o străină, Cu gene lungi și brațe care ard De-mbrățișări ce n-au să fie. Amară între palme sunt acum, Rătăcitoare, crudă, hâdă… Visând la neștiut și la nespus… În visele-mi diurne … Continue reading VISE ÎN… DOI!
Citește mai departe
Mi-am dorit mereu să-mi împletesc inima cu gândul și mintea-mi zburdanică; sau, măcar să le atașez într-o spirală ca pe paginile unui caiet cu file albe în care aș fi scris mai târziu bazaconii; am încercat să le combin, să le amestec, culori îmbinate între ele dintr-un ghem de zile cu soare și cu nor, … Continue reading CĂMINUL TEMERILOR
Citește mai departe
Suvițe de păr întunecat se lasă pe fruntea-mi obosită de ani Ca ramuri ciuntite de salcie neagră; Din ochi, micșorați și nervoși, curg vise rănite de viață. Oglind-a durerii, construcția crește treptat, Un turn construit să-ntreacă ființa ce stă între ziduri, O Ană pierdută, Manole curgând în neștire izvor… Secolu’-acesta a trecut, urmează mereu altul;… Continue reading ZIDUL
Citește mai departe
Mă uit la tine ca la Țipătul lui Munch și nu-ți mai văd culoarea. Spune-mi ce te așteptai să găsești în astă lume? Totul se strigă mai tare decât cuvintele însele. Trupuri încrâncenate se mistuie în neștiință… Iar am pierdut drumul, incertul drum către centru, Drum pe care pășesc, clipocind în apa fierbinte Care iese… Continue reading TABLOU EXPRESIONIST
Citește mai departe
urmele stiloului pe hârtie se pierd, dar mâna nu are voie să se oprească din dansul lui, are prea multe de povestit, prea multe de împărtășit; apoi se vede ștergându-și urmele de parcă și-ar dori să dispară, dar nu o face, nu poate pleca de bunăvoie, departe de coala albă pe care o are sub… Continue reading ÎN DANSUL STILOULUI PE HÂRTIE SE SCRIE O POVESTE
Citește mai departe
Dacă am fi o mie de sori, în mii de culori incandescente, am lumina cerul să nu se mai întunece niciodată. Dacă am fi nori de ploaie, să curgă șiroaie de perle pe pământ, am uda lutul să răsară Adami și Eve la fiecare pas. Dacă am fi valuri, să ungă maluri cu viață și… Continue reading DACĂ AM FI…
Citește mai departe
Cărbunele din palma mea visează să-ți deseneze ochii și sprâncenele, pare atât de nerăbdător că-mi murdărește mâna lăsând dâre de negru pe pielea nudă. Urmele se transferă apoi pe degete, își lasă amprenta oriunde, de parcă ochii tăi ar vrea să devină parte din carnea mea și doar cărbunele îi poate ajuta. Ochii tăi se… Continue reading OCHII TĂI ÎN CĂRBUNE
Citește mai departe
Citesc această carte cu fiecare fibră a auzului meu (e audio pe VOXA pentru că nu mă mai țin ochii și nu pot suporta nici vocea sintetică). E atât de dificilă încât o citesc câte puțin în fiecare zi pentru că mai mult nu pot, nu mă ține stomacul. E atât de multă simțire în… Continue reading O viață măruntă
Citește mai departe
am fost atât de tristă acum un veac încât l-am rugat pe Nichita să se apropie de mine și să își cânte fericirea străveche apoi am mușcat din mărul întins cu nesaț era atât de roșu și de mare cum numai iubirea lui putea fi mă dureau gingiile și dinții de lapte albul mușcăturii se… Continue reading Lui… Nichita
Citește mai departe
Rotirea aceasta se face în sens de ceasornic, Rotirea aceasta se face în aerul crud de pe stâncă; Lumina ce-abundă spre mine se face un câmp Ce se-așează alene sub picioarele mele. Rotirea aceasta e-odată cu globul Ce-nvârte cu el miliarde de vieți, Rotirea aceasta o face norodul Tot alergând chinuit, obosit de povești. Rotirea… Continue reading ROTIREA ACEASTA…
Citește mai departe
Suflă! Golește-ți plămânii de aer! Respiră adânc! Așa! Acum suflă culoarea. Fă-o să zburde ca o balerină pe scenă. E nărăvașă, vezi? E o sprințară, copilă colorată ce-alină șevaletul curgând pe el, pe jos, pătând cimentul. Mai suflă odată. Hai, curaj! Și-aceasta aleargă țopăind. Ce vrei să iasă? O floare? Un copac? Sau poate o… Continue reading PICTĂM!
Citește mai departe