Rezumatul anului ăsta? M-am tot gândit la ce a însemnat pentru mine. Și ar fi multe de scris, dar voi încerca să rezum la minimum, pe cât posibil. Ținând cont de tot ce am experimentat din 2019 și până acum, anul se compară cu 2019 prin dificultate și intensitate emoțională. N-am să scriu despre toate … Continue reading "2023"
Citește mai departe
Unduitoare, planta urca centimetrii pe zidCa un șarpe care n-a năpârlit niciodată;Nici nu știu ce era, dar chiar de-aș fi știutTot m-aș fi uitat cum crește.Nămolul de sub ea era jilav ca o pastă în care trăiau universuri…Tot de acolo se hrănea… și se hrănea urcând încet,Visând la marginea peretelui de stâncă obosit de vremuri,Și … Continue reading "POVESTE"
Citește mai departe
Am așteptat mult prea mult timp ca să ajung aici, dar e minunat. Nerăbdarea mea mi-ar fi dat aripi dacă ar fi putut, aș fi vrut să zbor ca să ajung aici. Locul e mic și cochet, nu aveam nevoie de spațiu mare de desfășurare ca să pot trăi. Are tot ce-i trebuie, mai puțin … Continue reading "Acasă"
Citește mai departe
coboară luna peste noi ca un sfârșit de viațăDin cerul negru ca de smoală-ncinsăsă lase urmele brutalei sale treceriprin miezurile somnurilor noastreși nu e chip să-ntoarcem în noi noapteacând zilele ne sunt atât de viiluminile le știm și știică-n orișice nimic se simte umbrase vede soarele prin ochii-nchișila fel ca întunericul din sufletperfid ne urmărește … Continue reading "NOPȚI"
Citește mai departe
Rămăsesem să vedem ce ne rezervă viitorul și am văzut. Din întunericul sumbru în care am fost pentru aproape un an (Universul îmi e martor că am căutat cu disperare momente de bucurie de care să mă agăț, altfel v-aș fi bântuit și nu cred că v-ați fi dorit o asemenea bucurie ?), în care … Continue reading "Cadouri"
Citește mai departe
Chipul deformat de oglindă se pierde în imagine. Așa am găsit-o, privindu-și liniile drepte din colțul ochilor. Nu se simte bătrână, nici atât de ridată. Șanțurile se prelungesc și formează alte șanțuri Ca niște crengi ale unui copac crescut orizontal. Ea e tulpina. Tot ea e rădăcina. Și nu-i pasă de miile de lumini care … Continue reading "FĂRĂ CHIP"
Citește mai departe
M-am decis să nu mai scriu. Decizia e pe termen nedefinit. Nu până nu învăț să scriu cu adevărat, cu simțire, și nu pentru că mă eliberez de frustrări personale așa. Devin neglijentă, am gândurile în toate părțile, nu mă concentrez cum trebuie și mai rău îmi fac. Îmi voi publica volumul cât mai curând … Continue reading "…"
Citește mai departe
Lumina, dacă închid ochii, e totul. Uit de mine, de viața mea, Și în spatele pleoapelor închise, văd lumina și întunericul. Nu deschid ochii, altfel aș vedea totul în jur Și n-aș mai putea să știu că în jurul meu e gol; Aș ști că stau pe un obiect, “scaunul”, În fața unui alt obiect, … Continue reading "EXERCIȚIU"
Citește mai departe
Dacă nu aș visa m-aș fi născut o figurină de ceară În stare să se topească la căldura atingerilor; Visele îmi sunt întotdeauna o extinție a trăirilor, Uneori concrete, alteori abstracte, Și nu mă pot înmuia decât în îmbrățișări lungi și pline de înțelesuri. “Să nu-ți fie teamă să te naști înc-o dată. Orice formă … Continue reading "VISĂM"
Citește mai departe
Tot n-am mai pus de mult muzică, deși cu ea mă hrănesc zilnic. Și pentru că trupa asta mi-a marcat adolescența, îmi permit din când în când în când să revin la ea. Până când voi putea să mă reapuc de scris, și pentru că nu pot să modific nimic din cele aproape 200 de … Continue reading "I can dream"
Citește mai departe
Știam că vor fi momente de luptă crâncenă, am mai trecut prin asta de atâtea ori, cu sau fără terapie, cu sau fără ajutor. Vreo 2 luni am reușit sa-mi scot din minte gândurile suicidare și eram chiar fericită știind că am reușit chiar și atât. Au revenit și mă obsedează gândul. Nu pot să … Continue reading "Alte gânduri, multe stări și un război pe care nu știu să îl sfârșesc."
Citește mai departe
Mi-e gândul secat de cuvinte; Uscat ca o umbră pe zidul-nsetat de ploaie… Nici cerneala nu mi-o mai știu. De merg, nu pot pașii să-i număr, Că sunt doi sau sunt mii, că sunt albi sau culori… Mi-e seacă gândirea de versuri. Pământul meu roditor de poeme îmi crapă pe rânduri ca o grădină În … Continue reading "USCAT MI-E GÂNDUL DE VERSURI"
Citește mai departe
Nu-ți mai aud cântecul, Ai dispărut din mine ca o închipuire. Te cântam duios ca pe o baladă până adormeam, Apoi visam că mă cuprinzi în brațe Și mă țineai atât de strâns… Era doar un vis. L-am scris ca să nu-l uit. Să nu te uit… Și nu mai doare! Zâmbesc din nou ținând … Continue reading "ÎNCĂ…"
Citește mai departe
În seara asta am dat cu ochii de volum. Nu e gata, nici acum nu e gata, deși am muncit la el toată vara și toata toamna. Și chiar nu am timp cu câte am de făcut și cu toate drumurile mele. Caut. Și abia după ce aș găsi ceea ce caut voi putea să … Continue reading "Nu am timp…"
Citește mai departe
E uimitor de alertă cartea asta. O lume despre speranțe și dorințe, femei în mai multe ipostaze, toate spunându-și poveștile la persoana I, toate relatând relația cu același bărbat, toate având modalități diferite de a privi același om în funcție de atitudinea lui față de ele. De la victimă, la iubită, la fiică, și chiar … Continue reading "Chiriașa tăcută – Clemence Michallon"
Citește mai departe