Articole postate de Valive

  • Cu Joyce în minte... 79

    Nu știu cum e la alții cu literatura, dar pentru mine e tot ce mă definește. Nu sunt o mare cititoare și asta pentru că am obiceiul să analizez textul și să îi caut înțelesul, iar asta îmi cere mai mult timp. Caut acele scrieri care mă pot transpune în pielea personajelor din multe puncte … Continue reading "Cu Joyce în minte"

    Citește mai departe
  • CUM SE NAȘTE UN VERS NOU... 89

    Reflecții de mult uitate îmi curg acum șiroaie Din tocuri care-n vremuri a stat, uitat, să scrie, Minuni ce din peniță n-au vrut să mai îmbie Ochiul care-ar fi voit, odată, să stea să le citească. Mi-ndrept iar gâmdul reped spre-alunecări domoale Căci, altfel, ar putea să se-ncurce cu-alte, Și n-aș mai ști, pesemne, să-mi … Continue reading "CUM SE NAȘTE UN VERS NOU"

    Citește mai departe
  • IT’S A WONDERFUL LIFE…... 80

    cu inimi în plină dramă… melodramăcare tremură de frig la fiecare sentiment opus celor doriteabstracte linii curgătoare își urmează traiectoriileși devin sateliții durerilor nespuse până la finalvisurile se preschimbă în zâmbete până când pașii devin lacrimipoate nu vei spune niciodată că viața e minunată…e minunată până la capătul zilei…așa cum zile trecute au fost la … Continue reading "IT’S A WONDERFUL LIFE…"

    Citește mai departe
  • Aceeași. Iluzie!... 117

    Pentru o secundă am simțit că totu-i bine, că a trecut și că am revenit la normalitate. Doar m-am înșelat. Pentru o secundă am fost la fel, aceeași, eu, din nou. E greu să nu mă știu în aceeași stare pe care o adoram, cu un pic de siguranță în mine, fără dureri și zâmbind. … Continue reading "Aceeași. Iluzie!"

    Citește mai departe
  • ÎN JOACĂ... 80

    Hai să luăm o pauză de seară, Să mâncăm soarele ca pe o piersică la cină Și să lăsăm cerul să se descurce cu luna; Noaptea o va însoți Și dimineață vom pune în locul lui o portocală, Apoi vom zâmbi bucuroși de jocurile noastre.

    Citește mai departe
  • A doua șansă... 84

    A doua șansă, ba chiar a treia șansă oferită de Mihai Tătaru pentru a mă promova. Un interviu realizat bine de un realizator serios și muncitor și de mine, scoțându-mi în evidență trăznăile create.

    Citește mai departe
  • Sunt port... 89

    Recită Mihai Tătaru, Creație personală....

    Citește mai departe
  • Întrebări... 85

    OK, tuturor ni se întâmplă să fim păcăliți de înfățișarea celor cu care intrăm în contact. Prima impresie contează dacă vrem să ni se confirme că suntem inteligenți sau proști, dar prostia noastră se manifestă atunci când punem întrebări și nu ne vedem de ale noastre. De cele mai multe ori prima impresie e o … Continue reading "Întrebări"

    Citește mai departe
  • Întrebări... 90

    OK, tuturor ni se întâmplă să fim păcăliți de înfățișarea celor cu care intrăm în contact. Prima impresie contează dacă vrem să ni se confirme că suntem inteligenți sau proști, dar prostia noastră se manifestă atunci când punem întrebări și nu ne vedem de ale noastre. Nu de puține ori am fost întrebată de ce … Continue reading "Întrebări"

    Citește mai departe
  • LINIȘTEA NOPȚII... 87

    Aerul vâscos al liniștii se așterne Făcând cer și ochi să se retragă la culcare; Întunericul nu neliniștește sufletul, Căci va visa stele și luni în pacea patului. Mierea somnului învăluie chipuri obosite de viață, Va aduce îmbrățișări și săruturi nocturne mult așteptate, Lăsând alte vieți să își ducă traiul pe margine de lume. În … Continue reading "LINIȘTEA NOPȚII"

    Citește mai departe
  • 2023... 87

    Rezumatul anului ăsta? M-am tot gândit la ce a însemnat pentru mine. Și ar fi multe de scris, dar voi încerca să rezum la minimum, pe cât posibil. Ținând cont de tot ce am experimentat din 2019 și până acum, anul se compară cu 2019 prin dificultate și intensitate emoțională. N-am să scriu despre toate … Continue reading "2023"

    Citește mai departe
  • POVESTE... 86

    Unduitoare, planta urca centimetrii pe zidCa un șarpe care n-a năpârlit niciodată;Nici nu știu ce era, dar chiar de-aș fi știutTot m-aș fi uitat cum crește.Nămolul de sub ea era jilav ca o pastă în care trăiau universuri…Tot de acolo se hrănea… și se hrănea urcând încet,Visând la marginea peretelui de stâncă obosit de vremuri,Și … Continue reading "POVESTE"

    Citește mai departe
  • Acasă... 105

    Am așteptat mult prea mult timp ca să ajung aici, dar e minunat. Nerăbdarea mea mi-ar fi dat aripi dacă ar fi putut, aș fi vrut să zbor ca să ajung aici. Locul e mic și cochet, nu aveam nevoie de spațiu mare de desfășurare ca să pot trăi. Are tot ce-i trebuie, mai puțin … Continue reading "Acasă"

    Citește mai departe
  • NOPȚI... 86

    coboară luna peste noi ca un sfârșit de viațăDin cerul negru ca de smoală-ncinsăsă lase urmele brutalei sale treceriprin miezurile somnurilor noastreși nu e chip să-ntoarcem în noi noapteacând zilele ne sunt atât de viiluminile le știm și știică-n orișice nimic se simte umbrase vede soarele prin ochii-nchișila fel ca întunericul din sufletperfid ne urmărește … Continue reading "NOPȚI"

    Citește mai departe
  • Cadouri... 89

    Rămăsesem să vedem ce ne rezervă viitorul și am văzut. Din întunericul sumbru în care am fost pentru aproape un an (Universul îmi e martor că am căutat cu disperare momente de bucurie de care să mă agăț, altfel v-aș fi bântuit și nu cred că v-ați fi dorit o asemenea bucurie ?), în care … Continue reading "Cadouri"

    Citește mai departe