Cine sunt eu să scriu? E drept că îmi e din ce în ce mai greu să mă explic sau să o fac cu adevărat și timpul pe care mi l-am alocat celui de-al doilea volum a expirat de mult, de mai bine de un an. Timpul trece, semn că nu ar trebui să ne … Continue reading "De ce așa și cine sunt eu?"
Citește mai departe
Cum mai e la tine-n suflet, inimă? Te dor durerile trăite? Ai mai trăi la fel? Să simți și să te rupi bucăți – mătase purpurie – Și să nu verși un strop de sânge? Te-ntreb doar o-ntrebare din toate câte vreau; E cea mai grea, îți spun! O, atât de grea cât un ocean … Continue reading "☆☆☆"
Citește mai departe
se îngălbenesc și cad cuvintele se așează pe pământ și foșnesc ca frunzele toamna luate în picioare fărâmițate cuvintele se rup în litere veștede în cale și nici nu le privim cum mor cum duhurile lor se înalță și plouă rece peste noi cu sentimente cuvintele ucise nespuse de guri tăcute de lacrimi ce ard … Continue reading CUVINTE
Citește mai departe
Soare ce-mi mângâi alene Dunărea, Îmbracă-mi râul în limpezimi Și reflectă-ți chipul în el ca-ntr-o oglindă; Iubește-l adânc, ca pe un frate, Și dă-i libertatea să curgă fără opreliști Până dincolo de vise, La limita vieții cu Raiul. Fă-l să se-anine cu orizontul de păsări ce-ți gâdilă cerul Și pune-i nori și nisip să poată … Continue reading RUGĂ CĂTRE SOARE
Citește mai departe
Dacă ar fi să aleg unde să îmi trăiesc verile aș alege Tulcea fără să mă gândesc. Atât de mult îmi place locul încât m-am reîntors pentru că sufletul mi-a rămas acolo. Și acum e tot acolo iar eu va trebui să devin o vizitatoare periodică doar ca să mă văd pe mine. Zilele astea … Continue reading Delta mea de suflet
Citește mai departe
Deși ploaia curge ca râul pe geam, tot pot auzi cum tună departe; Am să-mi iau pelerina verde și-am să las apă să curgă șiroaie în mine ca într-o sticlă. Băltoacele sunt vii, le văd respirând în neștire sub stropi Și-mi imaginez că și-ar dori să fugă din calea lor; Oare n-ar trebui să le … Continue reading 24 AUGUST
Citește mai departe
...
Citește mai departe
Totul în noi era despre viață și vise, și-am înțeles Că din mulțimea de alegeri pe care nu le-am făcut, Din teama de a nu greși… De a nu ne greși… Am rămas nimicuri de trecut cu vederea; Și tare aș fi vrut să-mi umplu brațele cu tine Și să mă simt “acasă”… Ziua de … Continue reading ☆☆☆
Citește mai departe
Lasă-mă să ard Cenușă Scântei să sară Să aprind nisipul Ce se mișcă sub mine. Lasă-mă să ard Cărbune Să întinez albul Până devine gri Ca să-mi săvârșesc menirea. Lasă-mă să ard de tot Fum Să dispar în aer Până la ultima fărâmă De amintire.
Citește mai departe
După o criză în care nu mi-a plăcut nimic din ce am făcut și era să stric tot, cu tot cu panica pe care am avut-o (cei dragi știu că sunt mereu nemulțumită de felul în care arată volumul, de desene, de idei, de cuvinte, că schimb fie tot, fie bucăți din texte), am hotărât … Continue reading Încă puțin și e gata!
Citește mai departe
Și timpul are inima lui Și o aud bătând în ceasul din perete, Același sunet regulat ce îl găsesc în vene, Căci eu mi-s timp, mi-s și secundă… Tic-tac-ul-mi sună în urechi. În liniștea din noaptea clară Simt luna, parcă, mă-nvelește La fel ce plapuma de aștrii vechi. Pe boltă toate-s lucitoare, Și mari, și … Continue reading ȘI TIMPUL ARE INIMA LUI
Citește mai departe
Pe zidul meu înalt e umbra putredă a fostelor dorințe, Îmi zace-n suflet, nu-mi vrea tihna gândirii. De dorm în somn tihnit n-am stare, Căci inima mi-aud bătându-mi în urechi Pendul de sentimente trăite în abis. De stau cu ochii treji, lumină și-ntuneric, Pe ambele le simt în mine și nu pot Să-nchid măcar o … Continue reading TRISTEȚE
Citește mai departe
Miracolul luminii tale e încă în mine, dar semnele ei par să se stingă. Îți simt ploile, sunt singura constantă, când sufletul tău devine variabil ca cerul; îți cunosc intențiile în alb și negru și știu că nu e loc pentru nuanțe de gri. Umbrele îmi bântuie fruntea și le aud țipând Adânc în mine, … Continue reading SĂ STAU SAU SĂ PLEC?
Citește mai departe
Citesc. Citesc cuvinte. Citesc cuvinte anoste și scriu… Instrumentele propriei mele persecuții, Mergând agale spre eșafodul culorilor pe care am ajuns să le detest Din prea puțina mea vedere, din prea puțina mea percepție. Știi, mi-ai spus că văd întunericul înainte de vreme, Dar nu te cred, el e în mine și-l simt înlocuind luminile … Continue reading SCRISOARE
Citește mai departe