Primăvar-aceasta miroși a floare,Dulce, salcâm vei înflori,Cu tălpile tale de soarePământu-ntreg va rodi. Primăvar-aceasta e despre tine,Despre copiii tăi crescuți și haioși,Despre dureri ce porți chiar în vine,Și despre ani ce vin, nespus de frumoși. Primăvar-aceasta e prin tine, femeie,Un etern gând și-un dor furibund de a fi,E despre cântec cântat, epopee;E despre viață, nașteri … Continue reading "PRIMĂVAR-ACEASTA…"
Citește mai departe
Mă înroșesc când aflu că oamenii mă citesc. Mă înroșesc cu totul și-mi vine să plâng. De bucurie, dar mai ales de teamă că mă vor descoperi printre versuri, deși motivele pentru care scriu sunt lesne de înțeles. Și, cu toate astea, mă uimesc cu adevărat cei care o fac. Sunt oameni care-mi spun că … Continue reading "…"
Citește mai departe
Păsările-și au cerul în carne, Îl poartă peste tot și ni-l demonstrează Ca pe o teoremă a ființei. Păsările știu purta norii ca pe magie, Întotdeauna sub pene sunt bucăți de aer Pe care le împart pământului ca pe o ofrandă. Din glasurile lor se naște povestea noastră, Vechi păsări cu aripi tocite de griji … Continue reading "PĂSĂRILE"
Citește mai departe
frivolitatea zilelor trecute ne împingea pe marginile pământului la fel de plat ca piciorul format greșit între o mie de roci care ar fi putut deveni planete dacă ar fi avut norocul să se nască pe o traiectorie reală dar nimic din ce călcam în drumul mostru nu ne ajuta să coborâm muntele din fața … Continue reading "PÂNĂ LA MARGINEA LUMII PLATE"
Citește mai departe
Mâinile tale vorbesc despre mine, Când mângâie sau doar ating, Se odihnesc pe sânul stâng Parcă timid, dorind să nu-l rănească. Mâinile tale îmi trec prin păr Tot sărutând fire atinse de soare Fără regrete, fără resentimente… Buzele ating ce mâinile alină, Frânturi de inimă rănită ce încă-și vrea viața. Mâinile tale mă făuresc o … Continue reading "MÂINILE TALE"
Citește mai departe
Sunt zile în care pământul mă cheamă să-i sărut obrazulȘi să-i dezmierd zâmbetul încrețit de vechime,Să-ngenunchez în fața lui ca la o icoană de luminăȘi să mă rog ca unui Dumnezeu străin de sorți. Sunt zile-n care cerul îmi inmoaie frunteaȘi-mi trage mâinile să-i mângâi norii,S-alung din tot văzduhul meu tristețeaCa să-l contemplu întreg, ca … Continue reading "SUNT ZILE…"
Citește mai departe
Sunt zile în care pământul mă cheamă să-i sărut obrazul Și să-i dezmierd zâmbetul încrețit de vechime, Să-ngenunchez în fața lui ca o icoană de lumină Și să mă rog ca unui Dumnezeu străin de sorți. Sunt zile-n care cerul îmi inmoaie fruntea Și-mi trage mâinile să-i mângâi norii, S-alung din tot văzduhul meu tristețea … Continue reading "ZILE"
Citește mai departe
Tu! Tu! Cel ce sfidează gravitația cuvântului, Care strigă din plămâni uciderea visului! Tu, cel care înfige sulița în pântecul verbului Și-ncalcă dreptul de-a fi al pământului! Tu, însuți, ai strica propriul suflet cu tăcere, Morbidă și grea, de pus pe catafalc să ardă Ofrandă zeilor păgâni și triști? Însuți! Tu! Te-ai ucide vremelnic cu … Continue reading "ÎNSUȚI! TU!"
Citește mai departe
Aceasta e coperta celui de-al doilea copil al meu. Am muncit la el 3 ani și jumătate. Am iubit, am suferit, am visat, am muncit, am stricat, am refăcut, am plâns, am râs, am mulțumit muzei și am adorat-o cu sufletul, cu inima și din toată ființa. Și aș lua-o de la capăt, dar nu … Continue reading "Căminul temerilor – coperta"
Citește mai departe
Nu îmi place scriitura doamnei, sunt mulți scriitori care nu-mi plac, dar “Orbi” mi-am dorit să citesc de niște ani pentru că simțeam să mi se deschidă ochii cumva la viață. Greșeli, multe greșeli, dar nu neapărat de scriere (cartea ar fi putut fi scrisă ceva mai bine, Petronela Rotar scrie mai bine), ci greșeli … Continue reading "Orbi – Petronela Rotar"
Citește mai departe
Între două pământuri existăm noi, cu ploi și soare, furtuni de nisip și veri toride pe mare: Pământul de sus, cuprins printre gene, măsoară cât zarea ce lasă apusu-nsetat de lumină să ne inunde cu reverii. E plin de-nțelesuri ce curg în cascade vioaie și repezi, umplând fericite văi sterpe ce-așteaptă cuminți cunoașterea vieții; Pământul … Continue reading "DIVINA TRISTEȚE"
Citește mai departe
nicicând n-aș fi fost înlăuntrul meu ființă de bete miresme de ape fugare și reci neînfricate povești care curg lin peste simțuri și nu știu să rupă bucăți dintre coaste și oase plutind ca bărci peste fluviul din mine nicicând mici valuri n-au să ude cântul mut de lebădă surdă și stoarsă de zbor pe-acest … Continue reading "ODĂ CURGERII"
Citește mai departe
Hai să luăm o pauză de seară, Să mâncăm soarele ca pe o piersică la cină Și să lăsăm cerul să se descurce cu luna; Noaptea o va însoți Și dimineață vom pune în locul lui o portocală, Apoi vom zâmbi bucuroși de jocurile noastre.
Citește mai departe
Mi-am dăltuit pe inimă calea spre uitare; Nu era greu, doar curbe sinuoase și dure Care se adânceau în mine ca în bazalt; Nu am simț decât pulberea de piatră din carnea mea Și un fir roșu de râu care se scurge încet, spre fluviu. Apoi am trasat malurile pentru atunci Când râul va crește … Continue reading "DIN STÂNCĂ"
Citește mai departe
Cuvintele nespuse dor ca organe rupte din trup Sau ca ochii pierduți în întunericul beznă, Ca imtenții neduse la capăt, minciuni, Și ca trupul gol ce zace-n uitarea eternă. Cuvintele mor nerostite întregi, Ființe ce nasc vii pe limbile noastre, Le caut iar sensul, le caut pe veci Acolo unde nicicând n-au voit a fi … Continue reading "HAI SĂ VORBIM!"
Citește mai departe