Literatura

  • Poeții francezi despre nuferi-(les nénuphars)... 267

       Nuferii sunt plantele cu cele mai multe semnificații în mitologie, simbolizând: forța de creație, nemurirea, sănătatea, gloria sau pacea sufletească.Pentru egipteni nuferii erau cele mai frumoase flori. Legendele lor spun ca soarele a răsărit prima data dintr-o floare de nufăr.Egiptenii numeau florile nufărului alb ''nenufar”(''frumoasele''). Cuvântul a intrat în limba fraceză: ”nénuphars” ***Paul Eluard”Celui qui n'a jamais senti la pluie se moque des nénuphars.”(Cel care nu a simțit ploaia niciodată râde de nuferi)

    Citește mai departe

  • ” A fost ...”... 254

    Autor: Nina Cassian                            A fost o dragoste ca un acord de Bach,                           de-o gravitate limpede... Aveam o dată                           o nobilă mișcare-analizată                           ca a figurilor, la șah.                           Și iată-te în plină dezordine. Străin de legi.                           Silaba ta de gura mea nu o mai legi,                           și nu îmi mângâi umerii și nu îmi iei                 

    Citește mai departe

  • ”Duminica de ieri”... 249

    Autor: Romulus Vulpescu                                                                     Aprind ţigara şi te-aştept să vii                                  Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:                                  Secundele acestea argintii                                  Se scutură ca verbele-ntr-o frază.                                  Foşnesc şoptit – vecini cu vântul – plopii                                  Şi degetele-mi vântul le resfiră…           

    Citește mai departe

  • Gânduri etichetate... 254

    Lavinia Pârvu- Pe repede înapoi O porție de eter singuratic Are un aer mult prea tomnatic În schimb un eter în doi Nu m-ar mai face să privesc înapoi Hai să facem orice din nimic Dar nu pe grabă, ci într-un mod mai ritmic Să ne curățăm rădăcinile de tristeț

    Citește mai departe

  • Blestemul Tăcerii – fragment... 258

    PROLOG   Sunt o persoană la fel ca toți cei care mișună pe acest pământ, prea obișnuită cu durerea, lacrimile și trădarea. Atât de banală și de insignifiantă încât, de ceva vreme încoace, plâng de trei ori pe săptămână, râd doar când cineva îmi spune un banc și mereu mă aștept să am parte de … Continuă să citești Blestemul Tăcerii – fragment

    Citește mai departe

  • Metamorfoza salciei- legendă nouă... 253

    Autor: Ovidiu Oana- pârâu                                                        Salcie plângătoare- tablou de Florent Max ***                  Legenda SalcieiDemult, pe malul unui râu,Ascunsă-n trestii tremurate,         Fecioara goală pân` la brâu,În ape calde și curate  Își spală părul galben grâu.Era mlădie și frumoasăToată un zâmbet și cântaCa ciocârlia, dar sfioasăDe taina ce în piept purta,Ascunsă celor de acasă

    Citește mai departe

  • Cumplit, zic... 277

    Sigur ca viata nu prea are rost a fi traita in graba. Sa tot alergi, ce prostie! Adica, sa nu ai vreme sa respiri tot aerul din lume, sau sa savurezi o intamplare fericita, sau sa cauti pe-ndelete daca ai pierdut ceva… ori, mai abitir, sa dormi usor si prelung, sau sa admiri din cand … Continue reading Cumplit, zic

    Citește mai departe

  • Salcia -Tradiții și legende (II)... 261

    Motto:”Era, în fiecare din noi, o salcie despletită”.(G.M. Zamfirescu , ”Maidanul cu dragoste”) Salcia plângătoare se regăsește în numeroase culturi(europene și orientale), în  mituri și credințe populare (legate de magie).***Străvechii celți foloseau un alfabet al arborilor, în care fiecărui copac i se atribuia un rol în cadrul roții anului, specific sistemului lor astrologic.Asociațiile magice celtice ale salciei cuprind dragostea romantică, vindecarea, prote

    Citește mai departe

  • ”Salcia ” - poem de Radu Gyr... 263

    Radu GYRRevista “Gândirea”, Ianuarie 1941                                    Dragostea ți-o despletești, curată,                                   peste liniștile mele reci și grave,                                   ca o salcie de vis cutremurată                                   peste-un iaz cu apele bolnave.                                   Mladele palpită ca o undă                                   sărutând, sfioase, somnul verde.                                   Balta vrea c-un cearcăn să răspundă, 

    Citește mai departe

  • Nu știu... 250

    Autor:  Camelia Stan                              Nu știu să spun că-mi ești nemărginire                             Când obosesc secundele în noi,                             Când se topesc cuvintele-n rostire,                             Printre zăpezi de lacrimi și de ploi!                             Nu știu nici orizonturi, nici culoare,                             Nu te descriu nici când aș vrea s-o fac,                             Îmi ești

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile