O omidă pâș-pâș Tăia frunze hârșt-hârșt Și se întreba-ba Ce rost avea ea: Frunzele le ciup-ciup Le ronțăi și fug-fug Semăn cu un tub-tub Sau cu un șurub. Rigle-rigle rup-rup Pe copac eu urc-urc Cu pantofii flup-flup Moi din cauciuc! Pe-o perie cu moț-moț O să mă cocoț-coț. Mă prind cu-n cârlig-lig Și-o să stau un timp Agățată ting-ting De un umeraș-aș Până mă preschimb-schimb
Citește mai departeBohumil Hrabal, O singurătate prea zgomotoasă, ed. Art, 2015 trad. de Sorin Paliga Într-una din zile un coleg din cancelarie a vrut să ştie cine citeşte Hrabal (lăsasem pe canapea volumul care i-a atras atenţia). După ce şi-a primit răspunsul - care l-a impresionat plăcut -, a urmat un fel de duet menit să-l elogieze pe scriitorul ceh. Unul aprecia umorul inconfundabil, altul profunzimea ideilor, unul - naturaleţea, celălalt - erudiţia. Amândoi ne minunam de sfârşitul fabulos al scriitorului care şi-a găsit moartea după ce a că
Citește mai departeAutor: Shanti Nilaya (?) In câmpul tău aș vrea să stau, iubire- Să mai simt unda vorbei tale, dulci... Și-n apa pură dintr-a ta privire, In brațe să mă iei,... și să m-arunci! Iar uneori, când seara ți-i deșartă de umbra zilei, foarte mult aș vrea, Să stau în câmpul tău... și preacurată, Să mângâi linia vieții-n palma ta. Știi..., nu te văd! Dar Grațiile toa
Citește mai departeTextul ce urmează nu are pretenția de a fi numit recenzie. Deși nu citesc atât de des cărți scrise de autori români precum mi-aș dori, din când în când mai îmi trec prin mână și prin fața ochilor de cititor avid și cărți românești. Iar ele sunt de foarte multe ori cărți excelent scrise și cu niște povești la fel de captivante precum cele extreme de populare din afară. De această dată voi vorbi puțin despre Ultima vrăjitoare din Transilvania, romanul Annei Vary (sau după cum toată lumea știe déjà, al Cristinei Nemero
Citește mai departeEditurile Etnos și Convorbiri literare, asociate, ne oferă un volum masiv (450 de pagini) intitulat Veronica Micle – Lumina dintre marmuri, titlu liric care ascunde însă rezultatul unor foarte serioase cercetări de istorie, nu doar de istorie literară. Autoarea lui este o pătimașă cercetătoare a vieților și genealogiilor unor personalități din secolul XIX, Elena Vulcănescu. Poeta Elena
Citește mai departePhilip Roth, Indignare, ed. Polirom, 2009 trad. Radu Pavel Gheo Nimic nu mă poate îndârji mai tare decât o recenzie negativă a unei cărţi al cărei autor îmi e drag. M-am hotărât să continui seria scrierilor lui Philip Roth cu romanul Indignare după ce am citit câteva opinii ale unor cititori în general nesatisfăcuţi. Asta nu înseamnă că nu aş înţelege că e normal ca părerile să fie împărţite, ba din contră, mă bucură diversitatea impresiilor (Fericiţi cei ce scriu recenzii negative căci acelora le voi fi cititor fidel!)
Citește mai departeSă ne bucurăm împreună de o capodoperă! Secțiunea a III-a din „Pelerinul îndrăgostit” e atribuită cert lui William Shakespeare, fiind reluarea aproape identică a unui sonet din Love s Labour s Lost (în trad. mea „Deșarte disperări din dragoste”) din aproximativ 1598, deci o lucrare de tinerețe. William Shakespeare Sonetul III din „Pelerinul îndrăgostit” ... III. (variantă
Citește mai departeCum va fi lumea a doua zi? După ce te vei spăla, după ce vei pleca? Se vor plăti din nou ratele la bănci, oamenii vor muri din nou, tu îți vei face bagajul Fără să gândești, doar pentru că așa trebuie, însă bagajul tău sunt eu Ne vom purta mereu, ascunși, fabricându-ne inimi de […]
Citește mai departeÎn copilărie am locuit între Hala Traian și Foișorul de Foc într-o clădire care avea fascinante subsoluri, o centrală termică situată la sub-subsol, prevăzută cu vane, manometre și flanșe misterioase (a funcționat pînă în 2010), curți interioare mărginite de ziduri înalte, acoperite cu iederă, și calcane sumbre ale clădirilor din jur.
Citește mai departePhilip Roth, Nemesis, Ed. Polirom, Bucureşti, 2011 Când sunt puşi faţă-n faţă cu opera unui autor pe care nu l-au mai citit unii lectori încearcă - cel puţin pe jumătate - un anume sentiment de neîncredere, întrebându-se dacă va reuşi scriitorul ăsta să îi cucerească. Un ochi citeşte cu îndoială, altul e îngăduitor şi oferă totuşi o şansă cărţii care are dreptul măcar să încerce să se apere. Pe lângă noduri în papură, ochiul care se îndoieşte are tendinţa de a cuprinde alte orizonturi, lectura fiind încetinită prin aprofundarea unor detalii care nu ar merita prea multă atenţie. De exemplu, dacă ar fi să citeşti romanul Nemesis al lui Philip Roth, în loc să-ţi vezi de citit, începi să cauţi pe hartă statul în care se desfăşoară acţiunea romanului, după care mergi şi mai departe, ajungând până la a-i desena steagul care arată cam aşa:
Citește mai departe