• Pr. Liviu Brânzaș: Religia milei... 251

    Cea mai mare atenție trebuie concentrată asupra sufletului copiiilor.   Primele impresii din sufletul unui copil sunt de o importanță nebănuită… Cel mai important sentiment pe care trebuie să-l dezvolte literatura în sufletul copiiilor este mila. Cei mai mari criminali ai omenirii au manifestat încă din copilărie înclinații spre cruzime. Propriu sufletului pur al copilului […]

    Citește mai departe
  • Chipul... 265

      Chipul rănit îl  vreau învăluit în mine așezat în spărtura inimii cu toată dragostea. Acolo va putrezi  în continuare. Străvechea luptă înceta-va cândva în mine, în noi?… (Atâția morți, și nici o victorie!) Impura amestecare nelegitimă, totuși fructuoasă Atracția chipului dintâi mișcă lumile spre desăvârșire omorând viul cu amăgirile vieții.   Chipul tău rănit […]

    Citește mai departe
  • grain... 453

    cyanotic whispers slither between heartbeats like a river ribbonning its shores among almond trees and night sways its liquid ebony hips over endless fields of thoughts – if we could stop the flow of sand how would we ever know that one perfect grain at which to break the hourglass? on my shoulder the song … Continue reading →

    Citește mai departe
  • emoția... 388

    emoțional vorbind sunt o rană m-a rănit nașterea chiar la-nceput și dau cu tot felul d creme peste pojghița ce stă să se usuce și vine dimineața cu autobuzul unei noi zile sau uneori desculță cu zgomotul zorilor la su`braț și rupe rana de parcă-i hristosul timpului ce-mparte cina cea de taină cu mine emoțional […]

    Citește mai departe
  • casa d bilete a istoriei... 243

    m-am udat la picioare prin iarbă desculț plimba roua dintr-o parte în alta pașii mă poartă k pe-o valiză cu vreascuri mă opresc în dreptul îngerului și bat la aripa lui deschisă geam luminos al casei d bilete el stă d vorbă cu celălalt – mă ignoră eu bat fără încetare lumea începe să măsoare […]

    Citește mai departe
  • foamea unui nou început... 243

    vine îngerul și(mi) zice  nu plânge! hei! de ce? de ce nu? îi răspund oricum astea nu-s lacrimi nu-s lacrimi ci dovezi ale învierii! se apropie devremele dimineața k lumina unui înger întors cu spatele și-i zic nu fi laș! întoarce-te cu fața cu fața – să-ți văd lacrimile se răsucește p călcâie îngerul ca-n […]

    Citește mai departe
  • cântec învelit în înger... 233

    k para-n foc era lumina o plăsmuire glăsuind nu este aici! aici e locul culcușul d hotel străin veniți vedeți că gol e patul d moartea-n care El a stat o fracțiune d secundă – ba s-ar putea chiar mai puțin nu este aici! aici e locul săpat d altul pentru el cu coasa dălților […]

    Citește mai departe
  • încercuirea... 236

    umbra umbrelor rotundă îmi umbrește soarele mersul pașilor p dungă ochii cu picioarele tălpile rotundele privirile blândele raze razelor d gând ce veghează păzitorii timpului de-acum d când umbra se dedă uitării cercul roată rotocol mă veghează cât cuprinde raza lui d cerc ce-i gol de-adevăr care mă minte tot înjur d cântec brut ce-și […]

    Citește mai departe
  • spovedanie... 289

    ah cât urăsc minciuna din poeme și totuși și totuși mă fac vinovat tocmai de ascunderea dezvăluirii precis de exact păcătuiesc scriind umbre adevărate nu însăși luminile adevărului prea dureros d năucitoare în transparență

    Citește mai departe
  • pași foșnind... 231

    foșnește pasul zilei trecând prin mine lin secunda ei în urmă-mi rămâne amintire k sufletul d vânturi `n pădurile de pin k apele d viață în albia unor coaste k foșnetul d rochii într-un concert străin cu foșnet pasul zilei mă trece p furiș d parcă am sări iar garduri de istorii secunde și momente […]

    Citește mai departe