• mâncată prea d vreme... 355

    omul dă din colț în colțk p masa d biliard o bilă mâncă bea doarme și se.. furișează din noapte în zi o treime din viațăe noapteo treime muncă obositoareși cmai rămâ(i)ne scrum ars d gânduri în tăceree când nu mănâncă tânjeștecând nu bea tânjeștecând n-are unde se ducetânjeștecând n-are pe cine iubi tânjeștecând nu-l […]

    Citește mai departe
  • nud conturat identic... 345

    vine un moment k un cadou al vremii – k o generozitate neînțeleasă a timpului când nu ne mai interesează nicio haină a secundei d față niciun nasture c leagă una d alta ziua d ieri cu ziua d mâine k să ascundă (cumva) tocmai goliciunea clipitei (tocmai) nudul conturat identic cu gaura de cheie […]

    Citește mai departe
  • Joc de gând... 325

    Cu entuziasmul pe dos şi metafizicul şui, meditez cu ochi în soare la gândul lunilor-sori prinse în balet sexual între zi şi noapte... ...

    Citește mai departe
  • lecții de viață... 406

    …poți primi lecții de viață până și de la un gard pe care vremurile l-au știrbit care stă locului pe deal (aparent năucit) puțin mai departe anotimpurile se amestecă aproape erotic crește iarba se usucă apar frunzele și dintr-o dată coboară haotic ca într-o poveste despre extaz și agonieca în filozofia școlii de gândire „și ce-mi pasă […]

    Citește mai departe
  • Călătorie printre tablouri. Ce să vezi la Muzeul Național de Artă al României 382

    Pentru că în acest weekend vom avea Noaptea Muzeelor și pentru că, vrând-nevrând, intrăm hotărât în vară și cu entuziasm în ceea ce ne dorim să fie anotimpul vacanțelor offline, m-am gândit să vă arăt câteva tablouri de sezon expuse la Muzeul Național de Artă al României.

    Citește mai departe
  • acesta e leacul, acesta e lacul... 414

    …acesta e leacul acesta e lacul cu îngramadirea lui de stuf verticalși culoarea pădurii și gândurile trase la mal câteodată totul plutește mai ales luminaatunci când soarele se pierde printre elicele morilor de vânt dar știi că totul curge totul decurgetot așa cum mersul pe bicicletă niciodată nu se uită dar nici nu îți ajunge Notă. Acest text […]

    Citește mai departe
  • Cum să-ți dai copilul afară din casă... 371

    -… sau faza de aseară, că nu mai știau nici polițaii ce să zică. – De parcă în mod normal știu.  – Cum să chemi Poliția să-ți scoată copilul din casă? Auzi, de acum ești major, ieși cu drogurile tale de aici, să nu mai aud de tine, să nu te mai văd, mi-a ajuns, […]

    Citește mai departe
  • Îmi pun singur lapte în ceai... 370

    Era prin 1993-1994. Am ajuns la Budapesta, împreună cu Dan N. să-l cunoaştem pe ambasadorul lui Dalai Lama în partea asta de lume recent ieşită din comunism. Lucram la revista „Expres”. Am urcat în apartamentul lui de la etajul 2 (sau 3), într-o clădire aflată în apropierea Gării Kelety. La puţin timp după ce ne-am […]

    Citește mai departe
  • Manelelele... 369

    Un gard-zid de doi metri înălțime. Un gard cu brâu de beton și uluci din lemn. Alte două din profil metalic. Pisicile trec pe deasupra, câinii pe dedesubt. De peste tot bubuie manele. Boxe de la eMag (1.000 W). Război total între vecini. Fiecare vrea să-și impună maneaua (deși e aceeași). Să moară toți dușmanii. […]

    Citește mai departe
  • Dl. Lică zugrăvește... 368

    Domnul Lică își zugrăvește casa. Vrea să-i dea o față nouă vechiului apartament. Adică nu vrea, dar a înțeles că trebuie. Ideea nu îi aparține (e bărbat). I-a sugerat-o, subtil, doamna Meri. Cândva, la lăsatul serii. Dl. Lică a găsit rapid câteva argumente contra: costuri, deranj, răscolirea unor amintiri (vrând-nevrând, ar trebui să deschidă sertare, […]

    Citește mai departe