De-aș uita vreodată să fiu copilaș lua cretă colorată, aș picta noriiși i-aș lega de suflet, în toate culorile pământului! De-aș uita vreodată să fiu copilaș îmbrățișa copacii, aș mângâia florileaș dansa cu ploaia, apoi aș râde înspre soare, brodând povești cu zâne din raze de lumină! De-aș uita vreodată să fiu copilaș alerga la mama și la tatasă le pun zâmbet, culoare în inima lor mare în care
Citește mai departeLa început a fost mirosul de cafea și abia apoi a apărut, nu și-a dat seama de unde, domnișoara cu fustă scurtă și verde ca o frunză bătând spre toamnă și cu un tricou alb, mulat pe corp. Înțelegea prea bine ce vrea să-i transmită acest gând. Dar nu tricoul alb și nici măcar boabele […]
Citește mai departeAm fost să mă întâlnesc cu o veche prietenă. Ultima oară ne văzusem la Hunedoara. Au trecut de atunci mulți ani. Mulți. Atunci, mergeam la Cenaclul „Lucian Blaga”, al cărui suflet era Eugen Evu. Acum, frecventăm aceeași rețea socială. Așa ne-am regăsit. Te invit la expoziția mea, mi-a scris. M-am dus.
Citește mai departecum aș putea să-mi pierd mințile înainte de a le găsi _ și.. d c ar fi nevoie să le găsesc d vreme c nu le-am pierdut si(n)gura variantă cât d cât întreagă la minte _ e.. că nu le-am avut niciodată și încă aștept să inaugurez posesia lor _ dar.. atunci cu palmele cărei […]
Citește mai departec faceți cu cărțile nevândute l-am întrebat pe editor ea mi-a zâmbit la final d email cu niște simboluri politicoase din care am înțeles următoarele: primele înțelegeri mai niciodată nu corespund cu cele din urmă realitatea, falsă sau mincinoasă – oricum ai prefera – dinauntru sau dinafara poemelor e irepetabilă – oricâte modificări sau adăugiri […]
Citește mai departeSingurul lucru pe care nu-l amân (prea mult) e amânarea. Când vine seceta iernii apa se usucă până la întărire – moare de sete. Există o îmbârligare mai mare decât orice îmbârligătură – se cheamă două îmbârligări înnodate. Levitația gravitațională și zborul păsării e una și aceeași poezie – deloc identică. Un lucru este întotdeauna […]
Citește mai departenu poți să stai p gânduri fără să le slăbești un pic puterea de susținere k o bancă din ce în ce mai tocită în urma fiecărei ridicări spre plecare în urma oricăror așezări a mereu altor și altor gânduri prelungite în oameni nu poți să stai p gânduri k p o trecere de pietoni […]
Citește mai departenorul s-a lovit de aripa gândului meuîi era sete, se facea tot mai micîși rătăcise cerul...era tristprintre flori de cireș efemerestinghere-ntr-un vers(norii se nasc din gânduri nescrise sunt taine îngrămădite sub pleoape oftaturi prelungi, rotocoale de suflet) dintr-o clipire l-am chemat spre mine a venit așa, firesc știa, știa că întotdeauna păstrez pe retină o floare galbenă de soare (
Citește mai departeAzi l-am cunoscut pe dl. Lică. Adevăratul domn Lică, nu cel despre care scriu de vreo șase-șapte ani. Are 80 de ani, un picior lipsă, o cămașă roșie cu pătrățele negre, groasă, părul alb și conduce un Opel albastru. Obrazul lui e mereu proaspăt bărbierit. E un om bun. Dl. Lică stă la bloc, lângă cel mai frumos parc din București, unde își plimbă aproape zilnic nepoțelul.
Citește mai departeLevitând, Am privit lumea Prin ochi de ziar Si am vazut-o zburand în jos, In adanc Si în van... ...
Citește mai departe