Mi-e atât de dor de vorba ta,De ochii tăi căprui şi blânzi,Dor de noi, în preajma mea,Mi-e dor să te aud cum râzi.Să ştii iubita mea că te visez,Noi n-am vorbit de-o viaţă,Printre crini încerc să te aşez,Mi-e dor să te privesc în faţă.Dor să sari, râzând de mine,Şi-n joacă să mă chinuieşti,Mă rog la sfinţi să-ţi fie bine,Eu ştiu că încă mă iubeşti
Citește mai departe„Cine are putere, care are mintea și sufletul tare, acela domnește peste ceilalți!” spunea Feodor Dostoievski. De câte ori nu am găsit în cărțile pe care le-am citit cel puțin un personaj care să iasă în evidență prin forța sa ieșită din comun? Nu cred că este cineva care, în copilărie, să nu fi ascultat povești în care un om trecea printr-un amalgam de întâmplări, scoțându-și astfel, în față, latura sa eroică. Am căutat un timp, ce-i drept, câteva personaje puternice,
Citește mai departeS-au răsucit sub glie, în mormânt străbunii, Chiar Decebal ne strigă, se-aude din pământ, Treziţi-vă romani, va fură în văzul lumii, Uniţi-vă acum, săpaţi-le pe veci mormânt. Le văd pe haimanale cum ne rânjesc în faţă, Sfidându-ne de parcă suntem neam de proşti, Veniţi români, e timpul să vă treziţi la viaţă, E vremea să adunăm ale dreptăţii sfinte oşti. De frică încep să tremure din nou duşmanii, Şi se ascund pe sub pământ, în gaura de şarpe, Sunt disperaţi, s-au trezit din somn adânc românii, Şi planuri de scăpare îşi fac, dar toate sunt deşarte. Într-un popor blajin, aprinsă e acum mânia, Şi nu-i mai iartă, au răbdat deja prea mult, Se deşteaptă pentru încă o dată România Suntem uniţi, aşa cum nu am fost de mult. Nu încercaţi să ne amăgiţi d
Citește mai departeÎți mai pune mama-n traistă Praf din drum și fir de iască, Și amnar și cremene, Două scoici ce-s gemene. Pîinea frămîntată mult, Și ulcica de băut. Un cărbune și hîrtie Și o rîndunică vie. Uniforma și ghiozdanul, Pînă cînd va trece anul. Cartea ca un fagure, Și trei bobi de strugure. Astă toamnă cu lumină Traista ți-e de soare plină. Să-ți ajungă pînă-n vară, Măsurat, a ta povară. P.S. Acest
Citește mai departeÎți mai pune mama-n traistă Praf din drum și fir de iască, Și amnar și cremene, Două scoici ce-s gemene. Pîinea frămîntată mult, Și ulcica de băut. Un cărbune și hîrtie Și o rîndunică vie. Uniforma și ghiozdanul, Pînă cînd va trece anul. Cartea ca un fagure, Și trei bobi de strugure. Astă toamnă cu lumină Traista ți-e de soare plină. Să-ți ajungă pînă-n vară, Măsurat, a ta povară.
Citește mai departeEra mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor. Inconvenientele unei vieți fără venit lunar personal, în afară de o chirie colectată împreună cu sora ei pentru un apartament la care era coproprietară, o obligaseră să își vîndă sau să își amaneteze pe termen lung celelalte bijuterii din caseta ei sidefie cu
Citește mai departeEra mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor. Inconvenientele unei vieți fără venit lunar personal, în afară de o chirie colectată împreună cu sora ei pentru un apartament la care era coproprietară, o obligaseră să își vîndă sau să își amaneteze pe termen lung celelalte bijuterii din caseta ei sidefie cu
Citește mai departeSoarele cerne printre nori vioriiumbre prelungi pe-alei triste, pustii,vântul alintă, frunze şoptesc,de neînţeles, un secret nelumesc.Ea păşeşte alene printre umbrele dese,vântul prin plete tandru-i se ţese,în privire-i sticleşte o urmă de teamă,dar iubirea-i ispita ce-o leagă şi-o cheamă.În noaptea adâncă, cu surâsul pe gură,cu ochii arzători, cu vorbe ce fură suflarea oricui le-ascultă, le soarbe,mângâieri pricepute şi dorinţe vii, oarbe,el o aşteaptă ca pe stropul de ploaie,însetat de lumina din cosiţa-i bălaie,de căl
Citește mai departeVisând mi-am înşelat neîmplinireaşi lacrimi mi-am uscat pe faţă.Cu glas micuţ mi-am povestit închipuirea,cu sufletul lihnit, rătăcitor prin ceaţă.Apoi m-am ghemuit în mine cu mâniefiindcă visul îmi era atât, numai un vis,împachetat, legat cu şnur într-o cutiede întuneric şi de frig... Un vis ucis.Şi m-am certat cu lumea şi cu mine,m-am împăcat cu lumea uneori,pe mine m-am lăsat să-mi fie binede la apus până la primii zori.Dar când se face dimineaţa zarea albăpână-n adânc de suflet sterp, flămând,
Citește mai departeUna dintre cele mai mari greşeli ale oamenilor este să încerce să devină interesanţi. Nu le iese! Se „coafează” cu mediocritate fără „a-şi fixa” repere de educaţie. Trecându-i întruna cu vederea, faci din prost un obraznic. Unii tremură în faţa oglinzii, că-şi văd prostia fardată în culori stridente. Se dorea prostie monocromă. Mă îngrijorează tăceri din trecutul meu, probabil ele ştiu cel mai bine de ce viitorul le-a amuţit nesiguranţa lângă mine. Omul este înlănţuit de puterea propriei condiţii de muritor, norocul e cheia păcatului că şi-o(-l) asumă. Femeia este forţa instruită să desluşească puterea unui rău incontrolabil. Trăieşte doar în registrul disponibilităţii. Sunt duală: tr
Citește mai departe