Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie? Cu o zi mai înainte era un cer mare, întins ca un așternut alb țesut în casă pentru trupul unei fecioare. Pe cer abia lumina luna, un crai nou imens, subțire și auriu precum arcușul gigantic al unei mari simfonii.
Citește mai departeAzi nu mai ninge pentru noi de parcă dacă ar fi nins vreodată ninsoarea asta ar fi fost altfel. Târziu ...
Citește mai departeEa era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile. Pur și simplu gîndea lumea în sunete muzicale, cifre și forme geometrice, diferite formule chimice. Era mai bine. Nici nu desena în mintea ei, nici nu scria pe tabla neagră a gîndirii, dar uneori cînta fără cuvinte în lumea ei interioară
Citește mai departeEa era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile. Pur și simplu gîndea lumea în sunete muzicale, cifre și forme geometrice, diferite formule chimice. Era mai bine. Nici nu desena în mintea ei, nici nu scria pe tabla neagră a gîndirii, dar uneori cînta fără cuvinte în lumea ei interioară
Citește mai departeTe mai iubesc dar nu-ţi mai spun,Mi-ai interzis deodată să iubesc,Iubirea doar în versuri o mai pun,Rănile din suflet, încet se adâncesc.E interzis să-ţi spun că îmi eşti dragă,Încerc măcar în braţe, de pot să te ţin,Inima, nebună stă pieptul să îl spargă,Iar mintea îmi spune că iubirea e venin.O luptă este în mine, o luptă fără miză,Să îmi alung iubirea, oricât încerc, nu pot,Ajung constant la aceeaşi grea remiză,Mi-e interzis dar te iubesc, nu mai suport.
Citește mai departeAu fost patru ani și jumătate fantastici. Cu bune și rele, dar fantastici. Au fost patru ani și jumătate în care am învățat să râd (nu doar să zâmbesc), să ajut, să ascult, să iubesc, să creez emoții frumoase, să ofer mai mult decât primesc… Au fost ani care m-au făcut să fiu un om … Continue reading "And you let her go…"
Citește mai departeastăzi mă satur de pustiu frumoasă sunt şi mă mai fac nu mă plâng deschid ochii mari poate iubesc până la capăt nu sunt sigură siguranţa râde de mine râde, poate, şi Dumnezeu o ...
Citește mai departeMi-ai spus cumva, aşa într-o doară,Eu să nu-ţi mai spun cât te iubesc,Să stau, să las dragostea să moară,Sufletul de pot, în loc să mi-l opresc.Eu înţeleg mai greu, şi chiar de tac,În taină, te iubesc mai rău că un nebun.Şi mă gândesc ce pot acum oare să fac,Din flăcări de iubire, să nu rămână fum.Sunt oarecum legat la ochii amândoi,Şi-mi caut drumul rătăcind în noapte,Sperând să mai găsesc ceva, orice din noi,Să pot să îţi spun iar a iubirii şoapte.Dar te ascunzi, şi fugi mereu de mine,Legat la ochi degeaba îmi caut drumul,Acela ce mă ducea mereu la tine,Tot ce găsesc acum e numai fumul.
Citește mai departeMi-am ridicat tălpile amorțite de pe solul rece și am fugit. Ajuns periculos de aproape de poarta începuturilor, m-am speriat și mi-am boicotat șansa la fericire. Nu am putut îndura o existență clișeică, lipsită de vidul ce transfigurează durerile și îndulcește praful propriilor descompuneri. Our wings are burning / How glorious the pain… De trei … Continue reading "Mă întorc fugind spre sfârșitul la marginea căruia m-am născut"
Citește mai departemai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru; revederea era încă în mine la mijlocul spațiului meu rupt din timp, a culorilor văzute prin ochii mei, la mijlocul spectrului luminii, față în față cu lumea verde și albastră prin convenție și îmi aminteam pentru prima oară lucruri muritoare precum cuvîntul vorbit din aproape în aproape, vocală care
Citește mai departe