Am pierdut toată credința noastră, Am sperat că va răzbi dreptatea, Că acest popor se va trezi odată, M-am înșelat, l-au terfelit și data asta! Unde-ți sunt Românie patrioții, Au emigrat, nu mai avem români? Ceilalți ați fraternizat cu hoții, Și toți corupții, au devenit imuni!? În sărăcie scade prețul demnității, Ați primit funcții, favoruri […]
Citește mai departeEra un miez de vară când paşii m-au purtatprintre grădini cu iarbă şi cu floripe-un drum de munte, într-o margine de sat.Era amiaza dulcilor fiori.Fâneţele purtau parfumuri în cosiţe şi se împodobiseră cu stele-n pâlcuri dese,cu clopoţei şi pentru rândunici - rochiţe,şi scânteioare, doar pentru prinţese.Fura parfumul şi-l ducea în lumevântul ce adia prin giuvaere.L-aş prinde într-un şip şi i-aş da numedin miezul verii - "Miez de miere".Şi l-aş purta cu mine peste iarnă,şi l-aş deschide lângă şemineu,m-ar ameţi dulceaţa lui în tainăşi-n suflet l
Citește mai departeCât credeți că ne vor minți în continuare? Cât credeți că ne vor sfida în continuare? Cât credeți că ne vor fura în continuare? Atât timp, cât îi veți lăsa la guvernare! Românie prăduită de politrucii tăi hoți, Români adormiți, ați asistat pasiv toți, Cum o gașcă de Jnapani și de corupți, Au furat tot […]
Citește mai departeÎncercai să-mi povesteştidespre-un vis pe care l-ai avut cândvaplin de viaţă şi de tot ce se poatede dragoste, gânduri, de oameni,de roşul de vest şi et caetera... Însă tot ce-mi povesteaieu simţeam c-am mai trăit cândvaproiectându-mi ca-ntr-un film; ce poveste!Ştiam totul pe de rost, în detaliufiindcă simţeam că-i povestea mea!... Ce vis, ce-amintiriprin ceaţă-alergândNori de iubire dintr-o lumece-a fost cândva,ce s-a-ntâmplat cumva!Şi doar tu şi euvorbeam de-acest vis într-o doarăfără ca să ştim,fără să ne gândimcă am fost cândva faţă-n faţăşi am trăit în aceeaşi trecută viaţăprin ceaţă şi fumprin vis alergând...
Citește mai departePovestea incepe aiciSe ridică din pat, din cearşafuri boţite,cu mintea încă prinsă de dulcile ispite.Fiori de încântare şi, poate, şi de spaimă o scutură prelung. Apoi şoptit îngaimă:"Mi te-ai ascuns în suflet, tu, cel venit din umbră, tu, creatură-a nopţii, temută şi lugubră.Nu-mi eşti stăpân pe vise, îmi eşti cu mult mai mult,căci trează, ziua-ntreagă, glasul mereu ţi-ascult.Nu-i timp de dimineaţă până la înseraresă nu-mi răsune-n gând cuvintele
Citește mai departeca și cu tort sau ca și cu frișcă te-aș mânji cu dragoste pe pleoapă să nuanțăm ziua-n culoare (electrizate degetele noastre să facă să ne străbată lumina) nu te machia – nu te aprinde – zâmbește-ți cu indiferență nepăsarea ca pe un cântec prin casă pe care ți-l ascultă ciulit tăcutul absent […]
Citește mai departeRugăciunea nu-i o împreunare de mâini, ci o contopire de idealuri.Din categoria:scrieri fugare ...
Citește mai departeGândurile sunt niște dictări date ca test prezentului.Din categoria:aforeme, scrieri fugare ...
Citește mai departeAbia atunci când ești fericit nu-i un drum, ci o destinație ajunsă.Din categoria:aforeme, scrieri fugare ...
Citește mai departePerleNeciobite cadîn versul alb, măiastruperle de suflet. La o cana cu vin Cuprind lumina lacrimi pe buza cănii, umbre pe buze. ...
Citește mai departe