După un ocol de 360 de grade în jurul întunericului, brațele noastre s-au reîntregit în lumină.Filed under: Aforisme/Gânduri scurte Tagged: 360 de grade, aforisme, dragoste, ganduri, imbratisare, intuneric, iubire, lumina, oameni, viata
Citește mai departeUnii oameni se feresc de psihoterapie și de psihologii de care au nevoie, pentru că li se pare periculos să-și zgândăre trecutul. Alții evită chiar și întâlnirile cu personajele copilăriei sau tinereții lor, absentând la nunți, botezuri, înmormântări, revederi de liceu. La ce nu fac față, de fapt? Sunt momente de bilanț inevitabil. Se fac […]
Citește mai departeera o țară frumoasă și tare era bine/ era aerul sfînt și limpede de respirat peste rîuri și ierburi din creștet pînă în vale / încît vedeam clar toate silabele noastre pe buzele voastre mamă și tată cît de frumos colorată e harta mea/ oare așa este lumea nimeni nu mă auzea în timp ce tremuram fericită cu palma mea de om/ călătoare peste palma voastră de pămînt/ mamă și tată cum pot eu plînge
Citește mai departeera o țară frumoasă și tare era bine/ era aerul sfînt și limpede de respirat peste rîuri și ierburi din creștet pînă în vale / încît vedeam clar toate silabele noastre pe buzele voastre mamă și tată cît de frumos colorată e harta mea/ oare așa este lumea nimeni nu mă auzea în timp ce tremuram fericită cu palma mea de om/ călătoare peste palma voastră de pămînt/ mamă și tată cum pot eu plînge
Citește mai departeÎmi stau pe tâmple muze albe. Privesc în jur, a început să ningă. Fiori albi mi se agață în păr ca niște fluturi beți de lumină. În ziua asta gri plouă cu îngeri reci ce-și poartă frigul pe transparentele aripi ca niște vise. Din loc în loc Pământul și-a sfâșiat așternutul de zăpadă și pare doar o existență neagră și străină. Câțiva nori plumburii îngrămădesc cerul într-un
Citește mai departeCum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie? Cu o zi mai înainte era un cer mare, întins ca un așternut alb țesut în casă pentru trupul unei fecioare. Pe cer abia lumina luna, un crai nou imens, subțire și auriu precum arcușul gigantic al unei mari simfonii.
Citește mai departeCum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie? Cu o zi mai înainte era un cer mare, întins ca un așternut alb țesut în casă pentru trupul unei fecioare. Pe cer abia lumina luna, un crai nou imens, subțire și auriu precum arcușul gigantic al unei mari simfonii.
Citește mai departeAzi nu mai ninge pentru noi de parcă dacă ar fi nins vreodată ninsoarea asta ar fi fost altfel. Târziu ...
Citește mai departeEa era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile. Pur și simplu gîndea lumea în sunete muzicale, cifre și forme geometrice, diferite formule chimice. Era mai bine. Nici nu desena în mintea ei, nici nu scria pe tabla neagră a gîndirii, dar uneori cînta fără cuvinte în lumea ei interioară
Citește mai departeEa era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile. Pur și simplu gîndea lumea în sunete muzicale, cifre și forme geometrice, diferite formule chimice. Era mai bine. Nici nu desena în mintea ei, nici nu scria pe tabla neagră a gîndirii, dar uneori cînta fără cuvinte în lumea ei interioară
Citește mai departe