Secvențe din dor de verde... 235
- Poezie
- 15-05-2016 14:12
...
Citește mai departepentru fiecare tren e un mod salvator de a face oamenii să urce să coboare mă-ntreb atunci cu naivitatea unui copil pentru ce s-a inventat zborul? ...
Citește mai departe"și m-ai iubit în oglindă nebun asudat de frică" un demon subțire își deșira trupul fiecare falangă literă privire închisă în amurg nestăpânit unde scâncetul ei subțire se făcea plâns lua verbele în palme și le rostogolea până dincolo de promisiune din libertatea lui fura zile și nopți, și nopți și zile înjumătățite ore puse-n incubatoare să înmulțească respirații sub tandrețea rostirii în tăcere
Citește mai departela parter las ferestrele deschisepentru toate păsările care cred că storurile nu-s decât niște corăbii unde-și pot lăsa cântecul ostenit mai sus potrivesc în ochii icoanelor mele scânteia fiecărui răsărit au nevoie de ele oameni călători prin cine sunt le e de ajuns să privească apoi se înalță odată cu păsările și vin și revin până când dincolo de pereții casei cuvintele se lipesc de timp lăsând să se înțeleagă de ce poezia din oameni și păsări nu pleacă niciodată
Citește mai departe<!--... Read more ...
Citește mai departePort şi-acum pe umăr , fierbinte , urmaMîinii dragi , mesajul dorinţei tandre .Negrăită , însă , de-aceea mult mai... Fermecătoare .Dulce adiere , sărutul vineCa nectarul înrourat , ca fructulParfumat şi alinător al setei Pustiitoare.Bat pereche într-o aceeaşi stareDouă inimi înlănţuite magicDe iubirea adevărată , simplă , Nemuritoare .
Citește mai departeIeri, visam că am să trăiesc azi,Iar azi visez că am trăit ieri.Ceva în mine nu se leagă.Nu mai am noduri și nici sfoară...Balanța nu se mai leagănă.Azi, fecioara îmi plânge pe umăr,Când leul o vânează...Cu sagetări crâncene, lacrimi reci,Riduri printre sprâncene deOm ce gândește fiecare mutare,Ca un general în rezervăCe-și gândește fiecare facturăPână la pensia următoare.O mamă fumătoareCe deja își plânge fiulÎncă nenăscut, renăscutDin cenușa mamei ce arde în scrumiera
Citește mai departesub gene se coace Lumina până la toamnă mă strecor printre ninsori durere verde s-aude copacii nasc viaţă – un scâncet în frunze cad primaveri cu zgomot verde da, da reversul somnului nu ştiu dacă mă dor răni albe sau soarele din vama paşilor sub aripe se naşte zborul din cernutul nisipului în zori mi-adun ghiocei din rana albă număr lacrimi iţi spăl tamplelele de martie
Citește mai departe<!--... Read more ...
Citește mai departe<!--... Read more ...
Citește mai departe