• Neclintit... 153

    Cald, E nisipul De pe perna uda, Pe care calc apasat... Inca se mai aud Zgomote de arme In departare. Eu cobor steagul in berna Si pun sare pe rana, Caci a murit incet Eul ce m-ascundea, De multe ori, De lumea asta. S-a scufundat, senin, In marea asta rosie Ce face spume gri. Acum, Ea vrea sa ma invie Si-mi scrie versuri lungi Pe undele apei Plina de nuferi albi. Nu mai suferi! Eu, nu

    Citește mai departe
  • Copila de decembrie... 144

    atunci când ești îndrăgostit pe cerul tău plutesc nori cresc din ochi iubiri de-o iarnă dăruite dimineților limpezi din ninsoare adun alb pentru sufletul tău pur vântul e vânt nu contenește nici măcar în inimi troienite în mine te învălmășește printre gânduri calde zăpezile sunt flori dalbe la poarta sufletului miroase-a busuioc și-a gutuie coaptă între două maini muncite

    Citește mai departe
  • Maicuta draga... 147

    Măicuță dragă, sfântă Românie, Din sânul tău cresc macii de pe glie La căpătâi stejarii le stau cruce În frunze doina fiilor să-ți urce. Măicuță dragă, sfântă Românie, Crestată-ți este pâinea din jertfa pe moșie Azi apa mării spală cu valurile-i toate Durerile cu lacrimi și-o spumă de păcate. Măicuță dragă, sfântă Românie, Tu ne-ai cusut pe oase doar ie străvezie Iar din

    Citește mai departe
  • pas dezgolit de frunze... 150

    chip de floare-nrădăcinată-n litere mâna stângă rană în sensuri căutare-n fulgi de lemn cale urcă din ceruri  până în rătăcite pletele toamnei cai aleargă dezrădăcinaţi din toţi norii prin toti porii rămâne miros de răşină strivită-ntre gene tăinuite lacrimi răsfirate-n salbe reci de rouă amiezile din cântece le-am dăruit pe toate cutreierării printre toamne pedepsite cu

    Citește mai departe
  • Drama... 166

    Opreste planeta te rog! Vreau sa cobor aici. Nu mai suport sa traiesc, gol, Printre inamici. Am deja mainile pline de sangele cald Al atator prieteni strapunsi de lanci ascutite, Manuite de cei ce manevreaza cutite la putere... Cei ce strang din dinti Si maraie la fiecare mandat, Ce mereu strang cureaua neamului, Sustinand probabil un mogul magnat. Ei iau de la gura noastra mereu... Si dau la straini, doar ei au de castigat. Un neam intreg moare si Cu tot cu istoria lui e ingropat In minele din muntii cianurati... Data viitoare ce-o sa ne mai luati? Se pare ca multi din noi nu mai au tara Si nici identitate nationala... Nu mai avem industrie, agricultura, Nici orase si nici sate. Pamanturile sunt pustiite

    Citește mai departe
  • Cu dragoste... 164

                Erau dimineți limpezi de primăvară, înviorătoare.             Stam cuminte pe un scăunel, cu cotul pe genunchi și bărbia în palmă.             Tata se spăla într-un lighean de tablă. Curat și pieptănat frumos, cu părul lins pe o sprânceană, se închina de trei ori și rar, spre răsărit, mișcând buzele în rugăciune pe care numai el o știa, își pupa inelul și aștepta să-i aducă mama cafeaua. Se așeza pe alt scăunel , lângă mine și sorbea din ceașca, țuguind buzele, atent să nu-l frigă licoarea neagră și ridicând mult, în

    Citește mai departe
  • toamna ca o întrebare... 141

    îmi cade toamna ca o rană în umblet cu zgomot de frunză însingurată al pasului rupt din zbor îmi picură ploi din degete, crizanteme ude pe ape uşor, uşor îţi chem să-ti cânte-n suflet mii de piane balade dansânde, valsul frunzelor ce pleacă lacrimi galbene din ochii albaştri ai verii tăcute, ploi aruncă vântul în umbre de nisip prin cenuşa clepsidrelor se merge aplecat pe oglinda

    Citește mai departe
  • acel Timp... 162

    Mărgele pe aţă. În spice de grâu a închis vara nopţi cu lună plină. Zvâcnesc pe sub piele, desculţe, amiezi în care-mi spun, tăcută privind umbrele:  vara încă mi-e aproape. Copilăreşte, înşiram boabe de rouă albastre pe aţa indiferenţei pentru zile ce trec. Azi respir abur de cafea în dimineţi cu brumă. Prevestesc ierni ce se cuibăresc în suflet. Una câte una, frunze mă acoperă cu

    Citește mai departe
  • Strictul necesar... 159

    Oare fluturii simt oameni in stomac atunci cand se indragostesc? Si oare ajung sa aiba aripi pline de culoare...doar pentru ca iubesc? Acum imi e atat de dor si foame si sete de iubire... Despre asta povestesc, cum vreau sa simt si sa respir iubirea, In fiecare clipa, cu fiecare por, pentru cat traiesc. In fiecare clipa de eternitate, sa pot sa vorbesc cu sinceritate, Despre cum inima imi bate, frenetic, in palma celei ce ma tine de mana. Cum un sentiment de pace invaluie noaptea, cand ne spunem "Noapte buna!". Si cum soarele ne saruta pleoapele, in fiecare dimineata, Cu aceeasi bucurie...iar noi, stergandu-ne de roua buzele, disparem intr-un sarut. O vesnicie poate...sau poate doar un minut. Imi e atat de dor si foame si sete de iubire...

    Citește mai departe
  • Euforie surdă... 193

    Îmi șterg ochii ușor,căutau pierduți amintiri cu vocea ta,ce îmi potolea furia,simt ploaia umedă cum spală bordurile,mirosul ei nu mai pare poluat decât de lipsa ta,găsesc plăcute amintirile noastreși mă trezesc dansând,jalonez printre stâlpii de parcare,doar pentru că erauși pentru că am fost ...se strâng norii de furtună,dar nu ne vor prinde împreună... Acestea sunt creeatiile lui Dec.I , lasati o parere, dar usor cu criticile ca sunt slab de inima

    Citește mai departe