Poezie

  • Drama... 218

    Opreste planeta te rog! Vreau sa cobor aici. Nu mai suport sa traiesc, gol, Printre inamici. Am deja mainile pline de sangele cald Al atator prieteni strapunsi de lanci ascutite, Manuite de cei ce manevreaza cutite la putere... Cei ce strang din dinti Si maraie la fiecare mandat, Ce mereu strang cureaua neamului, Sustinand probabil un mogul magnat. Ei iau de la gura noastra mereu... Si dau la straini, doar ei au de castigat. Un neam intreg moare si Cu tot cu istoria lui e ingropat In minele din muntii cianurati... Data viitoare ce-o sa ne mai luati? Se pare ca multi din noi nu mai au tara Si nici identitate nationala... Nu mai avem industrie, agricultura, Nici orase si nici sate. Pamanturile sunt pustiite

    Citește mai departe

  • Cu dragoste... 218

                Erau dimineți limpezi de primăvară, înviorătoare.             Stam cuminte pe un scăunel, cu cotul pe genunchi și bărbia în palmă.             Tata se spăla într-un lighean de tablă. Curat și pieptănat frumos, cu părul lins pe o sprânceană, se închina de trei ori și rar, spre răsărit, mișcând buzele în rugăciune pe care numai el o știa, își pupa inelul și aștepta să-i aducă mama cafeaua. Se așeza pe alt scăunel , lângă mine și sorbea din ceașca, țuguind buzele, atent să nu-l frigă licoarea neagră și ridicând mult, în

    Citește mai departe

  • toamna ca o întrebare... 189

    îmi cade toamna ca o rană în umblet cu zgomot de frunză însingurată al pasului rupt din zbor îmi picură ploi din degete, crizanteme ude pe ape uşor, uşor îţi chem să-ti cânte-n suflet mii de piane balade dansânde, valsul frunzelor ce pleacă lacrimi galbene din ochii albaştri ai verii tăcute, ploi aruncă vântul în umbre de nisip prin cenuşa clepsidrelor se merge aplecat pe oglinda

    Citește mai departe

  • acel Timp... 212

    Mărgele pe aţă. În spice de grâu a închis vara nopţi cu lună plină. Zvâcnesc pe sub piele, desculţe, amiezi în care-mi spun, tăcută privind umbrele:  vara încă mi-e aproape. Copilăreşte, înşiram boabe de rouă albastre pe aţa indiferenţei pentru zile ce trec. Azi respir abur de cafea în dimineţi cu brumă. Prevestesc ierni ce se cuibăresc în suflet. Una câte una, frunze mă acoperă cu

    Citește mai departe

  • Strictul necesar... 209

    Oare fluturii simt oameni in stomac atunci cand se indragostesc? Si oare ajung sa aiba aripi pline de culoare...doar pentru ca iubesc? Acum imi e atat de dor si foame si sete de iubire... Despre asta povestesc, cum vreau sa simt si sa respir iubirea, In fiecare clipa, cu fiecare por, pentru cat traiesc. In fiecare clipa de eternitate, sa pot sa vorbesc cu sinceritate, Despre cum inima imi bate, frenetic, in palma celei ce ma tine de mana. Cum un sentiment de pace invaluie noaptea, cand ne spunem "Noapte buna!". Si cum soarele ne saruta pleoapele, in fiecare dimineata, Cu aceeasi bucurie...iar noi, stergandu-ne de roua buzele, disparem intr-un sarut. O vesnicie poate...sau poate doar un minut. Imi e atat de dor si foame si sete de iubire...

    Citește mai departe

  • Euforie surdă... 243

    Îmi șterg ochii ușor,căutau pierduți amintiri cu vocea ta,ce îmi potolea furia,simt ploaia umedă cum spală bordurile,mirosul ei nu mai pare poluat decât de lipsa ta,găsesc plăcute amintirile noastreși mă trezesc dansând,jalonez printre stâlpii de parcare,doar pentru că erauși pentru că am fost ...se strâng norii de furtună,dar nu ne vor prinde împreună... Acestea sunt creeatiile lui Dec.I , lasati o parere, dar usor cu criticile ca sunt slab de inima

    Citește mai departe

  • Prin gradina... 219

    Stau cu picioarele goale in iarba deja uda. Las pamantul sa ma simta, sa ma auda. Plante imi canta cuvantul, imi incanta ureachea Cantul pasarilor ce zboara spre maine, Lin, printre norii plini de amintiri. Azi, s-au anuntat precipitatii...calde. Ce bine ca mi-am uitat acasa umbrela. Am sa pasesc printre zambetele albe, Neobservat, tinand in mana candela sperantei Aprinsa pe veci. Am sa ma ud din cap pana-n picioare, Am sa rad si am sa imprastii culoare peste zari Si la

    Citește mai departe

  • Introspecție... 212

    ...

    Citește mai departe

  • In ring... 211

    Ani la rand am tesut file cu ata albastra... Am incercat, cu fiecare vers, sa salvez iubirea noastra. Nu stiu exact cat ai inteles sau cat pui in practica. Eu nu regret nimic, am sufletu-mpacat ma. Nu am renuntat la lupta si Nici o clipa nu m-am gandit sa cobor din ring. Am un foc in inima si n-am de gand sa-l sting. Poate am mai pus, din cand in cand, capul in pamant, Dar a fost doar pentru a ma monta dupa cate o lupta mai grea. Acum sunt mai pregatit ca niciodata, Insa antrenamentul nu se termina nicicand. Nici gand sa las garda jos Si nu am sa pun sus steagul alb... De fiecare data cand aud gongul "strigand" ...am sa lovesc mai tare... In ura ce ne macina oasele, Ne-a distrus familiile, casele.

    Citește mai departe

  • Cafea la infinit... 212

    Am visat că trebuia să rămâi.Toată viaţa.Că-mi jucai cu degetele tango în părşi fierbeai cu noaptea cafea la ibric.Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,între deschis şi gol,să-mi încălzească sfârşituri de vise.Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu.Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă.În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită.Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile