Astăzi e ziua ta. Mi-as fi dorit sa-ti spun la mulți ani, din postura de soț, iubit, sau cel putin prieten. Din păcate îți voi ura sănătate și fericire doar din postura unui necunoscut cunoscut. Mi-as fi dorit sa te scot din nou la cina în oraș, sa ne recunoaștem după ochi, sa-ti fac poza drăguță pe care sa o postezi și sa te plângi de anii împliniți.

Gandurile, după aproape un an, mai poposesc asupra mea, iar eu cu un maturoi imens ma chinui sa le alung.

Prin ce vise își mai joaca povestea noastră rolul? Prin ce teatre doi actori se iubesc, alinta și își spun cuvinte frumoase precum o făceam noi? Ce actori își proiectează realizările noastre, sau visele? Am rămas doar urma a doua stele căzătoare ce s-au iubit. 

Ce pot sa mai spun? Credeam de multe ori ca eu iti sunt fericirea, sau cel puțin luptam din răsputeri sa ti-o aduc, credeam ca eu iti sunt mângâierea, ce seara-ti cuprinde stările de oboseala și ți le absorbe