„Cancel culture” și „woke”

Ce înseamnă și cum răspundem provocării?

O schiță rapidă. 

Termenii

Să lămurim ce înseamnă cultură întâi de toate: ansamblul simbolurilor care face posibilă relația interumană, funcționarea

„Cancel culture” – sau cultura anulării, elimină rosturile simbolurilor, anulând dimensiunea culturală a omului, și deci umanitatea. Societatea se gripează pentru că, așa cum am arătat, cultura este o rețea de simboluri – semnificații mai mult sau mai puțin conștientizate. 

Omul despiritualizat. 

Cultura anulării este o ideologie care are ca scop transformarea omului într-un ființă care trăiește doar în prezent. Este o ideologie care nu tolerează tradiția de niciun fel, nici credința, nici familia, femeia-mamă, copilăria, satul, natura – pe care o separă de umanitate, care urăște omul și-l sluțește, pentru că frumosul este stocat în toate aceste cadre tocmai enunțate. 

Cultura anulării țintește libertatea, credința, maternitatea, familia, comunitatea și are ca obiectiv construirea unor structuri gregare ad-hoc, eventual virtuale, transformarea umanității în roiuri de nomazi digitali, cu interese particulare și afinități superficiale, ghidate după emoții punctuale, manipulabile prin marketing. Dincolo de toate acestea, liantul general al societății nu mai este „căutarea mântuirii” – ca în lumea creștină, sau „realizarea personală” – ca în societățile consumeriste, ci frica. Frica generalizată. Frica este distribuită centralizat prin inventarea constantă a unor dușmani existențiali, de regulă invizibili și dincolo de puterea de înțelegere a maselor, tot mai puțin educate, deși tot mai integrate în sistemul educațional de la vârste cât mai timpurii. Societatea face implozie, apare masa. 

Scopul culturii anulării este cvadruplu: 

1.transformarea omului într-o unealtă, care trăiește în prezent, 

2.diminuarea populației – prin diminuarea rosturilor familiei și a confuziei dintre feminitate și masculinitate, prin manipulările legate de combaterea diverselor „pandemii”. 

3.Dispariția civilizației europene, care în esență este iudeo-creștină. Constatăm reinițializarea forțată a unor fluxuri de populație spre centrele de civilizație dinspre Africa și America de Sud, și stabilirea aproape forțată a acestora în mijlocul populației sedentare de acolo, odată cu defăimarea, devalorizarea și chiar incriminarea calității de „alb”, „bărbat”, „creștin”. 

4.Instaurarea unei dictaturi universale care guvernează prin frică. 

Cultura anulării este parte a Marii Resetări, program gigantic, de mare încordare egolatră și iconoclastă, prin care omul trebuie diminuat, scos din tradiție, ateizat, întors împotriva credinței și redus la stadiul de proletar digital, fără vreo proprietate – de a gândi sau materială, pentru că nu trebuie să fie liber. Scopul culturii restrânse ca parte a marii resetări este trans-omul, omul altoit pe tehnologie: omul cu cip. Dezvoltarea omului nu mai este în raport cu Cerul, cu fapta bună, cu iubirea față de Aproapele, pe dimensiunea infinitului sufletesc, ci pe orizontala simțurilor. Constatăm că Marea resetare își asociază manifestări direct anti-creștine, satanice. Aceste manifestări au pătruns la scară mare și în Țară, în câteva orașe care sunt considerate de presa „main stream” „modele”, prin spectacole – veritabile  mașini de spălat ale simțul estetic, frumosului, ale minții, acestea fiind înlocuite cu drogurile – mașinărie foarte bănoasă (frumos vs. droguri). 

Consecințele?

Reducerea societății la ideologia fricii

Singura cultură acceptabilă pentru curentul anulării este etajul ideologic, o dimensiune foarte îngustă a culturii omenești și care, neutilizat în regimul său normal, este mortal – cum am văzut deja de la Căderea Bastiliei încoace, prin cele două războaie mondiale. Din întreaga panoplie de ideologii, pe de altă parte, singura acceptabilă azi oficial este cea de stânga, adică fără Dumnezeu, aglutinantă, care are în vedere formarea unor mase mari de proletari fără gândire autonomă, veritabilă „armată de rezervă” – masă care pune presiune nu doar pe tradiție, familie, guverne, dar mai ales pe capital. În ultimă instanță, cultura anulării este anticapitalistă, pentru că distruge baza progresului acestuia, anume multiplicarea nevoilor de consum prin îmbunătățirea tehnicilor de producție. Capitalismul s-a dezvoltat odată cu civilizația. Or, cultura anulării lichidează bazele civilizației, deci scade atât capacitățile mentale de producție, cât și tipologia nevoilor, deci baza de consum. 

Creșterea distanței sociale

Cum cultura este tehnica apropierii dintre oameni prin intermediul codurilor date de simboluri, odată cu anularea acestora distanța socială crește, rețeaua socială se gripează, crește agresivitatea, scade intensitatea schimburilor sociale, crește inflația, și, odată cu aceasta, frica pentru ziua de mâine. 

Barbarizarea societății

Vom ajunge într-un punct în care va trebui să o luăm de la capăt cu construirea rețelei de re-cunoaștere a fiecăruia dintre noi de către fiecare dintre noi. De unde suntem? Prin ce ne legitimăm unul în fața celuilalt? Cum ne începem ziua? Ce înseamnă oricare dintre acestea? Nu ne mai dăm binețe, nu ne mai recunoaștem înaintașii, nu ne mai respectăm profesorii, medicii, poliția nu e respectată etc. Suntem „la per tu” fiecare cu fiecare, nici nu mai dăm binețe. Elevul își alege ce are de „învățat” dintr-un rastel de materii care nu impun nicio disciplină, pentru că ele însele nu mai sunt discipline, ci texte desprinse din manuale oengiste de dezvoltare personală. 

Mijloacele de propagare/impunere ale noii anarhii globale 

Educația – comodificarea educației, dezțărarea copilului, transformarea lui într-o persoană fără personalitate, într-un ego supra-dimensionat, hiper-sensibil și deci ușor de controlat. Învățământul dispare și este înlocuit cu reeducarea constantă, cât mai timpurie. Scopul lui este integrarea în sistem și utilitatea insului în raport cu interesele entităților superioare – care nu au de a face cu nicio instanță a libertății individuale: familia, neamul. 

Capitalul – cultura corporativă este factor principal de difuzare a „culturii anulării”. Oarecum este un fenomen natural, întrucât acolo unde sunt mulți bani aceștia sunt purtători de reificare a societății (de slăbire a legăturilor primare, a recunoașterilor de orice fel, a strămoșilor, a părinților, a femeii și a bărbatului, a mamei și a tatălui)

Moșuleții mesianici – noul sacerdoțiu care distribuie noua înțelepciune a fricii și a controlului populației, de regulă inși cu foarte mulți bani, care insistă de mai bine de 150 de ani să-și impună agenda anti-umană. 

Guvernele – anexe ale angrenajului Marii Resetări. Statul este transformat într-o guvernare parte a unei rețele transnaționale, democrația este doar de fațadă, în care popoarele nu mai contează în actul guvernării, guvernarea nemaifiind pentru popoare, pentru că liderii, chiar aleși de popor sunt parte a rețelelor de interese pe care le servesc direct. 

Media – deprivată de profesionalism, redusă la reflexe pavloviene prin abonarea la banii care vin funcție de mesajul rețelei. 

Ce este de făcut?

Școala: revenirea la scrisul de mână.

Cultivarea memoriei. 

A materiilor clasice, care organizează mintea. 

Repunerea profesorului în drepturile sale, revalorizarea sa. 

Media: respectul față de societate și respectul față de profesie, față de Țară. 

Ca stil de viață: să postim. Postitorii au acces la întreaga Predanie, deci sunt mai aproape de Ușa cea îngustă.