Am văzut acest film aseară și simt nevoia să scriu despre el, poate chiar să vi-l recomand. Două motive principale pot să amintesc aici, în apărarea mea. Pe deoparte, filmul mi s-a părut destul de provocator, într-un sens bun, pentru un film românesc de la care nu aveam mari așteptări, găsit la întâmplare în oferta unui canal după care nu mă dau în vânt. Pe de alta, citind câteva recenzii, am observat o suspectă răceală a criticilor, chiar o anume condescendență, în aprecierea lui; părerea mea este că această frigiditate a receptivității nu se justifică, cu atât mai mult cu cât, în general, lipsesc niște argumente palpabile.

Sunt de acord însă cu cei ce spun că Tata mută munții nu e un film românesc tipic, chiar dacă nu din motive similare. Se insistă pe aspectul său general hollywoodian, vizibil în încadrarea sa de gen („de acțiune”, zic ei, deși nu prin această lentilă de gen l-am vizionat), respectiv, �...