S-o spunem pe șleau, o bună parte din multiplele
probleme pe care le întîmpină societatea autohtonă sunt cauzate
direct sau indirect de cei vîrstnici despre care știm cu toții că
„au trăit o mare parte din viață în comunism.” Dintre aceștia, cei
mai dăunători sunt bătrînii ne-intelectuali și cei dependenți de
pensie sau ajutoare sociale, pe care știm cu toții cine le măresc
sau promit că le măresc ca să-i mituiască și să-i țină captivi.
Aceștia sunt armata de fanatici a știți voi cui, din spatele
televizoarelor ce merg NON-STOP pe Antena 3 sau România TV. Aceștia
sunt armata de fanatici ce merg conștincios la vot și pun ștampila
pe știți voi cine, distrugînd viitorul tinerilor, adică al celor
care muncesc și-i duc în spate, plătindu-le pensiile și asistența
medicală + diferitele gratuități cu care-i mituiește statul încă
prea comunist. Unii dintre ei, după cum bine știți, sunt foști
torționari, foști angajați, în diferite funcții, ai regimului
comunist. Oricum, majoritatea sunt foști comuniști cu acte în
regulă și, deși uneori nu o recunosc, încă au convingeri profund
comuniste și nu le place democrația, libertatea și economia de
piață. Sau nu o înțeleg. Pe cei mai mulți dintre ei îi vezi stînd
la cozi la mici, bere, fasole cu ciolan și alte pomeni care se dau
de ziua națională, în campaniile electorale sau cu alte ocazii în
care se manifestă impulsurile populiste ale statului și ale știți
voi cui. Mulți dintre ei nu au pic de demnitate și se vînd la preț
de nimic. Și mulți o fac cu tupeu, conștientizînd deplin
consecințele gestului lor, după cum reiese din formula „știm că
fură, dar măcar ăștia ne mai dau și nouă cîte ceva”, trîntită ca
răspuns oricui încearcă să-i lămurească că e greșit și iresponsabil
ce fac, că sunt lucruri și valori mai importante decît cîteva sute
de lei în plus la pensie. Sunt cei obișnuiți să li se dea, să aibă
un tătucă care să le poarte de grijă și incapabili să priceapă că
fără trecerea la meritocrație și la asumarea răspunderii
individuale, societatea nu poate progresa. Sunt cei cărora indicii
de performanță nu le spun nimic iar despre leadership au o
înțelegere total greșită, confundîndu-l cu dictatura și
comunismul.
Știu, sunt bunicii multora dintre noi, trebuie să
încercăm să-i înțelegem și să-i acceptăm așa cum sunt, dar ei fac
asta cu noi? Nu prea. Pe ei nu îi interesează că prin deciziile și
acțiunile lor ne influențează nouă viitorul, că oricum ei nu mai au
de muncit, de dus greul, de construit o carieră, de luptat pentru
un viitor mai bun și mai corect. Ei pot ridica din umeri, că mai au
puțin, fără să le pese că ne distrug nouă viitorul. Nu am nicio
problemă cu bătrînii, unii îmi sunt chiar simpatici și unii, mai
ales cei cu o educație mai solidă și mai deschiși, pricep cum stă
treaba și fie ni se alătură, fie își văd de treaba lor. Îmi place,
de exemplu, foarte mult de domnul Șora, care ar trebui să fie un
model pentru toată lumea. Și el a trăit aceleași vremuri, aceleași
experiențe, dar este o personalitate puternică, deschisă și tînără
în spirit, capabil să se adapteze vremurilor, dovadă că a trecut
prin atîtea. A fost și el comunist și ministru în primul guvern
FSN, dar a trecut peste. Și-a dat seama că e greșit. Desigur, l-a
ajutat mult educația, dar e o dovadă că se poate, ceea ce face și
mai greu de înțeles încăpățînarea altor vîrstnici.
Chiar și așa, putem să-i mai suportăm o vreme, dar unii
dintre ei au devenit agresivi, isterici. Și nu mă refer doar la cei
care merg la mitingurile anti-DNA, anti Johannis organizate de
știți voi cine, unde urlă fel de fel de slogane și conspiraționisme
auzite la RTV și antene. Sunt plătiți, desigur, își mai completează
și ei veniturile cu un mic ciubuc, cu un ceai cald servit în
stradă, nu la Green Hours sau Rendez-Vous. Mă refer în principal la
cei care au ajuns să hăituiască protestarii, să-i jignească și
chiar să-i violenteze, ducînd, din păcate, la regretabile
incidente, care, totuși, sunt de înțeles în așa surmenaj. Știți la
ce mă refer, așa că nu mai reiau povestea cu bătrînul agresiv
agresat de un protestatar în Piața Victoriei. Tensiunile
escaladează și provocările se intensifică, așa că nu ar fi de
mirare să vedem curînd grupări de pensionari, foști securiști sau
nu, plătiți să provoace și să agreseze tinerii, ca să-i determine
să cedeze nervos, să reacționeze. Sunt tactici de guerrilă bine
cunoscute comuniștilor și sunt puse în practică de fanatici iar
scopul este atît compromiterea mișcării #rezist, cît și
radicalizarea celorlalți pensionari fanatizați seară de seară în
fața televizorului. În fața unor astfel de agresori sau contingente
de agresori nu putem rămîne indiferenți, cu atît mai mult dacă avem
în vedere că, astfel de indivizi sunt „din acel film care ne
bântuie de mai mult de 70 de ani,” după cum bine remarca pe
facebook istoricul Bogdan Jitea, care a reușit să observe cu finețe
paralela dintre reacția bătrînului agresiv de ieri și torționarul
Vișninescu, atunci cînd li se pun întrebări în fața camerei de
filmat. Redau aici scurta sa analiză:
„Văd că până acum n-a făcut nimeni vreo paralelă
între individul nervos din Piață și Alexandru Vișinescu. În ambele
cazuri avem de-a face cu același tipar comportamental, cu aceași
formă de violență de limbaj și fizică, cu același dispreț de a-i
privi pe cei care ies din normă. Unul dă cu rucsacul, celălalt
direct cu pumnul. Unul e mai tânăr și-și atinge ținta, celălalt o
ratează, că nu mai e la fel de agil ca-n tinerețea lui, când
zdrobea oase de „huligani” și de „derbedei”. Doi bătrâni acriți și
resentimentari, pentru care ura față de ceilalți e impregnată atât
de adânc, încât o vor lua cu ei în mormânt.
p.s. - în primul moment în care am văzut
înregistrarea din PV, aș fi putut să jur că-l recunosc pe bătrân
dintr-o filmare de pe Recorder de la înmormântarea lui Iulian Vlad.
Poate că m-am înșelat, însă individul e de acolo, din acel film
care ne bântuie de mai mult de 70 de ani.”
După cum observa și autorul menționat mai sus, aceștia
nu mai sunt la fel de agili ca-n tinerețe, cînd zdrobeau oase de
„huligani” și de „derbedei” sau cînd susțineau activ și/sau pasiv
un regim care făcea așa ceva. Ceea ce e un avantaj remarcabil însă
cu un incredibil potențial de capcană. Nu vă lăsați păcăliți de
imaginea lor de oropsiți neputincioși și neajutorați. E o
slăbiciune pe care nu vor ezita să o folosească împotriva voastră
cînd este vorba de un conflict direct. Ca să fiu mai specific. Cîți
bătrîni ați văzut plimbîndu-se prin piețe, pe străzi sau cu
autobuzul (gratuit!!!) fără să aibă o plasă sau un rucsac la ei? Vă
zic eu. Foarte, foarte puțini. Nu v-ați întrebat vreodată de ce
multe dintre persoanele vîrste, „neajutorate”, care cară plase după
ele prin scările de bloc sau autobuze, reacționează nervos (chiar
agresiv, uneori), cînd un tînăr dorește să le ajute, să pună mîna?
Sandi Matei, protestatarul agresat ieri, dar care a reușit să
reacționeze în timp util, făcîndu-l knock out pe agresor, spune
clar în interviul acordat lui Tolontan: „Îmi spărgea capul dacă mă
nimerea. Vreau să vă mai spun ceva. Avea ceva tare în rucsac.” Așa
că mare atenție la rucsaci și plase.
În acest context, fără a o lungi, ce-i de
făcut?
Desigur, ideal ar fi ca votul să fie limitat doar la
categoriile de vîrstă active, cele care duc în spate prin taxele și
contribuțiile lor societatea și care au o educație adecvată care să
le permită să înțeleagă democrația și viața politică. Dar în
contextul de față este naiv și contraproductiv să visăm la așa
reforme, prin urmare, trebuie acționat strict în prezent. Pe scurt,
cîteva propuneri modeste în vederea organizării rezistenței în
contextul escaladării provocărilor și agresiunilor.
Partea ușoară, gestionarea relației cu vîrstnicii
familiari, deci, previzibili într-o oarecare măsură.
1. Cei care aveți bunici sau părinți cu convingeri
comuniste sau pesediste (știu, e același lucrur, dar pentru mai
multă claritate formulez așa), închideți-i în casă pe durata
protestelor, dați-le somnifere sau puneți-le Cantarida în
ceai.
2. Pentru dez-radicalizarea lor, dacă nu mai merge cu
explicații logice și argumente (știm din proprie esperiență că nu
prea merge), amenințați-i că plecați din țară din cauza lor, că nu
o să vă mai vadă și că nu o să-și vadă nepoții. Nu o să vă
imaginați cum poate funcționa acest mod de lucru, cu nițică
persuasiune și rezistență la șantajul lacrimogen din partea lor.
Ziceți-le că vă distrug viitorul, că din cauza lor și a deciziilor
lor sunteți praf și aveți un job prost plătit. Nu o să le scoată
comunismul din cap, dar pe mulți îi va ține acasă în ziua
votului.
3. Pentru a combate spălarea pe creier prin antene și
România TV, dacă programul vă permite, petreceți cît mai mult timp
cu ei și schimbați canalul. Nu puneți pe DIGI sau pe alte canale
care informează corect și combat fake news-urile și propaganda
antenist-rtevistă, că provocați tensiuni inutile. Procedați cu
tact, mutînd pe canale neutre, gen Etno TV, Favorit TV sau canale
de filme. Apoi, luați-i prin învăluite, povestind despre relația
bună pe care nu știu ce coleg/ă al tău o are cu părinții și bunicii
săi, cum se înțeleg ei bine, cum merg la proteste împreună, cum
condamnă seară de seară, la gura sobei/lîngă calorifer comunismul
și pe urmașii săi. Zi-le că dintotdeauna ai visat și tu la așa
părinți și așa relație. Zi-le că ai vrea să-i vezi mai des, dar
ți-e greu în așa context tensionat și că te doare sufletul să vezi
în ce-i transformă fanatismul.
4. Încearcă să tragi cu urechea la ce discută cu vecinii
sau alți colegi de generație. Încearcă să-i tragi de limbă, să vezi
dacă nu cumva li s-au făcut diferite propuneri, dacă nu au fost
deja recrutați de statul capturat sau de geva grupări radicale de
pensioari. În multe cazuri, îi poți opri înainte să fie prea tîrziu
și să ducă lucrurile prea departe, trezindu-se prinși într-o
spirală a violenței din care cu greu mai pot fi extrași. Mare
atenție la celule revoluționare de cîte 3 (pentru detalii, vezi
Demonii lui Dostoievski), care sunt coagulate și fanatizate prin
înfăptuirea unei violențe în comun. Numără persoanele care intră la
povești în bucătărie sau care se adună pe băncile din fața
blocului. Le zîmbești amabil și, dacă te întreabă, te prefaci
dezinteresat de proteste. Zici că ai mult de lucru, că nu ai vreme
cu prostii din astea.
Partea mai grea, gestionarea relației și a tensiunilor
cu vîrstnicii necunoscuți, așadar imprevizibili:
1. Evită să umbli singur/ă în zonele în care știi că se
aciuiază astfel de persoane, mai ales cele mai ferite, gen parcuri,
scări de blocuri, alei. Dacă, totuși, se întîmplă să treci prin
astfel de locuri, ia cu tine un cîine. În general, vîrstnicilor le
e frică de cîini și-i enervează gălăgia pe care aceștia o pot face.
Și neapărat spray cu piper sau bîtă de baseball la
îndemînă.
2. La piață, mare atenție cînd cumpărați produse de la
vîrstnici. Poate suna exagerat, dar în contextul ăsta te poți
aștepta la orice. Mai ales din partea celor care vin cu produse
agricole din anumite județe ale țării, adevărate bastioane ale
corupției și corupților.
3. Ocoloește grupurile de vîrstnici care vociferează și
nu-ți face drum prin preajma farmaciilor cînd se dau compensate. Nu
te duce singur/ă în locurile în care se mai dă cîte ceva de pomană
pentru că acolo poți da peste cele mai radicalizate
elemente.
4. Dacă, din diferite motive, circulați cu autobuzul sau
alte mijloace de transport în comun, caută să stai în preajma celor
de vîrstă apropiată, stai în picioare și nu te ciondăni pe locuri.
Deși poate să-ți pară relativ sigur autobuzul, nu știi niciodată ce
te poate aștepta în stație, la coborîre.
Desigur, lista e deschisă și oricine are idei de
îmbunătățire a ei, poate adăuga alte soluții. Important este să
rămînem uniți și să răzbim și prin această încercare, mai ales că
acu 3 zile a fost ziua națională, cînd am celebrat Marea Unire și
eforturile+sacrificiile făcute de înaintașii noștri.
