Viata merge inainte, insa eu ma simt blocat in gandul tau. Nu stiu de el, cat isi mai aduce aminte de mine, doar ca eu il simt rau de tot. Mi-ai tatuat pe vise sa te iubesc doar pe tine si acum am ramas pustnic. Me simt dezonorat, singur si cu tot ce inseamna moralitate la pamant. Nu mai am idei, iar curajul nici nu mai stiu ce semnificatie are. Ma uit la toate femeile din jurul meu si ma simt un blocat. Am impresia ca te insel doar privindu-le. Oare ce am facut de merit soarta asta? Ce am facut sa merit frica de o port in inima in aceste momente? Mi sa sting farul, iar barca in care naufragiez nu mai are nici un reper catre mal. Nu mai stiu ce m-ar mai putea aduce pe uscat tinand cont ca in fiecare zi usor ma indepartez tot mai mult catre largul de ganduri necurate ce-mi poseda sufletul. Pe langa cosmarul asta, se mai strang si nori grei de ceata. Ceata ce-mi supune creierul si mai mult la stres.
Mi-am uitat zambetul, nici nu mai stiu sa-l folosesc, iar casa asta? Casa asta nu e nimic fara ... Ma gandesc sa o vand. Am nevoie de un restart. Inca ai locurile din dressing goale, la fel si in comoda. Sifornierul din sufragerie gol. La fel ca si inima mea, jumatate de casa e goala. Oare de ce nu-mi pot pune lucrurile mele in spatiile goale, de ce nu-mi pot umble jumtate din inima cu iubire pentru mine? Pentru ca eu nu sunt un egoist sau narcisist sa ma pot iubi singur. Am nevoie de o ea, am nevoie de lucrurile unei femei si de iubirea ei. Am nevoie de imbratisari care sa acoperile locurile ramase goale si sarutari inainte de culcare. Am nevoie de tineri de mana si cand e frig, dar si cand e cald si ne transpira palmele. Am nevoie de vise si de certitudinea ca vei fi aici sa cand "nu te mai iubesc". Iar atunci cand "nu te mai iubesc" este eminent, sa il transformi, sa il infloresti cu uneltele care le ai, imbratisand trecutul si asumandu-ti prezentul si viitorul. Dragoste este un proces continuu. E ca mersul pe bicileta, iar atunci cand se intapla ca lantul sa cada, nu te duci sa-ti cumperi alta bicicleta. Te majesti de ulei si il repui la locului lui. Cand faci pana, ii pui un petic, iar atunci cand urci cel mai mare deal, te dai jos si impingi la ea.
Ai renuntat la bicicleta ce te-a carat atatia ani si te-a purat pe taramuri necunoscute.