De multe ori viaţa mea este doar în imagini. Nu cuvintele îmi vin primele. Imaginile. Fotografii sau mici filmuleţe. Mi-am dat seama de asta cam prin '97. Cuvintele se leagă doar după ce imaginile se aşează. Şi creează întregul.
Mă apucă câteodată noaptea să scriu. Poeme. Alea-s singurele momente când vorbele vin învolburate. Ca apa mării în furtuna de august. Şi rolul imaginii se adaugă la întregire. Trag aer adânc şi mă ia ameţeala. Mă sprijin de braţul Anei. E noapte înmiresmată în Bucureşti. Ieşisem de la un eveniment care ne-a siderat prin neprofesionalismul realizării lui. Şi ea începe a-mi povesti ce pune la cale. O carte-album despre un fotograf al anilor '20-'30, din Slobozia, un fotograf care ştia să prindă expresia feţelor, a oamenilor simpli, a celor care se vedeau pe străzile oraşelor de provincie. În special Slobozia. Fotograful e Costică Acsinte. Îmi mai povestise de el, îi ...
Costică Acsinte şi franjurii păcălitori ai vechimii
- Postat în Diverse
- la 03-06-2015 23:25
- 432 vizualizări