1220. În acelaşi timp, aproape în
acelaşi an, o parte din Basarabi, emigraţi de demult
din Oltenia, fundează câteva cnezate româneşti peste Nistru în
Podolia şi-n Volinia, numiţi în cronicile ruseşti contemporane
Principi Bolohovești, mereu în luptă cu rutenii şi cu polonii; pe
de altă parte, Basarabii rămaşi în
Oltenia, având un voievod în capul cnezilor, se afirmă ca un
element energic într-o duşmănie ne-ncetată cu ungurii şi cu
saşii.
I. Voievozii olteni
1230-1245 Radu Basaraba
1230. Cneaz din Vâlcea, ales voievod
al Olteniei, Radu Basaraba, în Ardeal zis Radu-Negru,
stăpâneşte totodată peste Haţeg, Amlaş şi Făgăraş.
1231. Maghiarii cuceresc o parte din
Mehedinţi şi-l pun acolo pe Luca, prim Ban unguresc al Severinului;
apoi trec peste Dunăre contra principelui bulgar Alexandru Asan de
la Vidin şi-l împiedică de a veni în ajutor lui Radu-vodă. În
acelaşi timp, profitând de strâmtorarea oltenilor, contele sas
Konrad Kryspanowić, bohem de origine, cunoscut la români sub
epitetul de „Domnişorul”, surprinde Ţara Amlașului şi apucă partea
de sus a Vâlcii, unde ridică lângă Olt, la gura Lotrului, un
puternic castel numit Lothorvar. Tot atunci, Oltenia fiind
îndepărtată prin posesiunile contelui Konrad, saşii pun mâna pe
administraţia Ţării Făgăraşului, de când anume datează actul de
revendicare din 1231 despre satul Boie. Lovit de pretutindeni, Radu
Basaraba îşi concentrează toate forţele în Gorj.
1233. Chemat de către Radu-vodă în
ajutor contra ungurilor, Iona, regele cumanilor din Teleorman,
trece în Oltenia, ocupând o parte din Romanaţi şi din Dolj, unde
reşedinţa lui poartă de atunci numele de Craiova (a regelui), mai
conservându-se totodată despre dânsul o legendă poporană la olteni
şi chiar în Temeșiana.
1237. Radu Basaraba îl goneşte pe
contele Konrad din Vâlcea, îl împinge spre Sibiu, redobândeşte Ţara
Amlașului şi caută a se întinde din nou asupra Ţării
Făgăraşului.
1238. Papa Gregoriu IX constată
înmulţirea catolicilor în Oltenia.
1239. Regele Iona al cumanilor
deşertează Oltenia, părăsind totodată Teleormanul şi trece în
Bulgaria la Vidin, unde se aliază cu bulgarii şi cu Cruciaţii
pentru a păşi spre Constantinopole contra grecilor. Reluând
Romanaţiul şi Doljul după retragerea Cumanilor, Radu-vodă se vede
din nou stăpân peste ţara întreagă, afară de
Mehedinţi.
1240. Temându-se de un atac din
partea lui Radu-vodă, ungurii pun un nou Ban al Severinului pe
Oslu, bărbat foarte energic, al cărui nume mai trăieşte în
toponimia din Mehedinţi şi din Gorj.
1241. Mongolii lui Batu năvălind
asupra Ungariei, o oaste sub conducerea hanului Orda străbate în
Ţara Făgăraşului, iar cetele hanului Bugek trec Carpaţii în
Prahova, unde memoria lui Bugek s-a perpetuat în numele munţilor
Bugeci/Bucegi şi se respandesc de acolo la dreapta şi la stânga în
Muntenia. Mongolii lui Orda, îl înving într-o bătălie crâncenă pe
Radu-vodă la marginea Ţării Făgăraşului, dar nu sunt în stare de a
pătrunde mai departe prin codrii Ţării Amlașului, astfel că Oltenia
rămâne neatinsă.
1242. Tradiţia luptelor ulterioare
între mongolii cei din partea Munteniei şi Radu-vodă, care le oprea
trecerea Oltului, mai trăieşte până astăzi la poporul din Vâlcea
sub figurile a doi vrăjmaşi: Basaraba şi Olan.
1243. Văzând slăbirea Ungariei prin
invazia mongolă, Radu-vodă alungă administraţia maghiară din
Severin, astfel că voievodatul oltenesc se restabileşte în deplina
sa întregime.
1245-1278. Mihail Basaraba Litovoi
1245. După moartea lui Radu-vodă zis
Negru, cnezii olteni îl aleg voievod pe cneazul doljean Mihail
Basaraba, supranumit Litenul/Litovoi, adică
Papistaşul, fiindcă era din oraşul dunărean Nedeia-cetate,
slavoneşte Nedin-grad, port al veneţienilor, unde trecuse cu
familia sa la catolicism.
1247. Regele ungur Bela IV,
atribuindu-şi suveranitatea asupra Olteniei şi a Cumaniei întregi,
deşi în realitate nu mai stăpânea nici măcar Severinul, face
Cruciaţilor Ioaniţi de la Rodos o donaţie „in spe” peste acel
teritoriu, de care nici el însuşi nu s-a folosit niciodată. Cnezii
olteni cei mai importanţi sub voievodatul lui Mihail Basarab sunt
Ion şi Farcaş. În Muntenia se afla un deosebit voievod român numit
Semeslav şi mai mulţi cnezi, a căror coordonare şi subordonare nu
sunt cunoscute, precum nici raporturile lor cu căpeteniile
cumanilor de acolo.
1249. Regele Bela IV reuşeşte a
relua Severinul, reînfiinţând banatul unguresc.
1250. După plecarea regelui Iona pe
la 1239, cumanii din Teleorman fiind slăbiţi şi, din contră,
întărindu-se cnezii români de acolo, acest district se anexează la
Oltenia, cel întâi adaos teritorial din corpul Munteniei,
compensându-se astfel lipsa Severinului.
1251. Cruciaţii Ioaniţi se plâng
papei Innocentiu IV, că regele Bela nu se ţine de promisiunea de a
le da lor Oltenia şi Cumania.
1255. Mihai-vodă recunoaşte
suzeranitatea Ungariei, îndatorându-se a plăti un tribut anual
pentru Haţeg şi pentru celelalte posesiuni
transcarpatine.
1260. Propaganda catolică, susţinută
de Basarabii din Dolj, deşteaptă o reacţie ortodoxă din ce în ce
mai vie din partea Basarabilor din Romanaţi.
1270. Mihai-vodă aduce în Gorj, la
Novaci, o colonie de veneţieni pentru a lucra la minele de aur.
Naşterea tradiţiei într-o cronică despre originea românilor din
Veneţia.
1271. Căsătoria fiicei lui
Mihai-vodă cu regele sârb Ştefan Milutin, peţirea fiind sărbătorită
la Nedeia-cetate prin strălucite jocuri ecvestre.
1275. Simţindu-se destul de tare,
Mihai-vodă refuză de a mai plăti tribut Ungariei.
1276. Pentru a-l constrânge la
supunere, regele Ladislau Cumanul îl ameninţă a-i lua Ţara
Haţegului şi numeşte titular pe un „Comes de Hatzek", Ungaria fiind
însă împiedicată deocamdată prin războiul cu Bohemia.
1277. Regele sârb Ştefan Milutin
divortează de fiica lui Mihai-vodă şi o trimite înapoi în
ţară.
1278. O armată maghiară intrând în
Ţara Haţegului, Mihai-vodă o întâmpină cu o oaste oltenească, dar
este bătut şi cade în luptă, iar fratele său, Bărbat Basaraba e
prins şi dus în robie.
1278-1288. Bărbat Basaraba
1278. Bărbat Basaraba se răscumpăra
din robie, recunoscut şi introdus în ţară ca voievod oltean, vasal
al regelui Ladislau Cumanul, fără a fi fost ales de adunarea
cnezilor.
1283. Bucuros de a se răzbuna contra
regelui Ştefan Milutin, Bărbat-vodă trimite peste Dunăre în
ajutorul împăratului bizantin Andronic Paleologul contra Serbiei,
un contingent de olteni şi cumani din Teleorman sub povaţa
cneazului Basaraba de la Bălaciu, cunoscut la slavii
trans-danubieni sub numele de Balacico cu capul negru. Contingentul
românesc, după ce pustiise tot drumul în Serbia, în mare parte
piere în fluviul Drina impreună cu cneazul de la Bălaciu. Originea
boierilor Bălăceni.
1284. Fierberea Basarabilor din
Romanaţi contra catolicismului, ocrotit pe faţă de către
Bărbat-vodă.
1285. Făcându-se o mare invazie a
tătarilor în Transilvania şi Ungaria, regele Ladislau Cumanul cere
o oaste auxiliară oltenească, pe care i-o trimite imediat
Bărbat-vodă, alegând mai cu seamă pe cei din Romanaţi pentru a
depărta astfel din ţară pe duşmanii cei mai aprigi ai
catolicismului. Sângeroasă bătălie lângă Tisa între tătari şi
unguri, victoria fiind datorită mai ales vitejiei oltenilor din
Romanaţi. În lipsa oştirii din Romanaţi, Bărbat-vodă îi prigoneşte
pe ortodocşii de acolo. O seamă de cnezi din Romanaţi, în urma
victoriei de la Tisa, primesc drept răsplată de la regele Ladislau
Cumanul mai multe moşii în Maramureş. Originea voievozilor
maramureşeni Bogdăneşti, mai târziu fondatori ai Statului
Moldovei.
1286. Dan Basaraba din Romanati,
stăpân peste regiunea de la Corabia şi de la Celeiu, unde abordau
corăbiile veneţiene mergând la Nedeia, se face cunoscut prin
bogăţie şi prin vitejie, totodată foarte popular la bulgari şi se
pune în capul reacţiunii ortodoxe contra propagandei
catolice.
1288. Răscoală contra lui
Bărbat-vodă.
1288-1298. Dan Basaraba
1288. Basarabii din Dolj fiind
răsturnaţi din cauza catolicismului, cnezii îl aleg pe Dan din
Romanaţi.
1290. Dan-vodă încetează a plăti
tribut Ungariei.
1291. Ungurul Magistru Ugrin Csak
încerca a apuca Făgăraşul, căpătând o diplomă de donaţie de la
regele Andrei III, dar nu izbuteşte a intra în stăpânire. Cneazul
Ştefan Mailat din Basarabi întăreşte Făgăraşul contra
ungurilor.
1292. Dan-vodă, îmbărbătându-l pe
voievodul transilvan Roland de a se răscula contra regelui Andrei
III, îi trimite în ajutor o ceată de făgărăşeni sub cneazul Ştefan
Mailat. Şișman, principele bulgar de la Vidin, fiind bătut de
regele sârb Ştefan Milutin, îl adăposteşte Dan-vodă în
Oltenia.
1293. După răsturnarea lui
Bărbat-vodă, încetând duşmănia între români şi sârbi, Dan-vodă se
aliază cu regele Ştefan Milutin. Hanul tătăresc Nogai, stăpânind
atunci peste Moldova şi Bulgaria, atacă Serbia, iar Dan-vodă,
pentru a face o diversiune, trimite spre Siret o oaste oltenească
sub cneazul Ştefan Mailat. Dan-vodă cuprinde de la cumani Vlașca şi
o parte din Ialomiţa.
1295. Dan-vodă dă pe o fiică a sa
după Mihail, fiul fostului împărat bulgar Constantin Asan pe atunci
pribeag la Constantinopole.
1296. După poezia poporană bulgară,
Dan-vodă prevesteşte cel dintâi apropiarea jugului
turcesc.
1297. Dan-vodă se aliază cu Imperiul
Bizantin.
1298. Mihail Asan, ginerele lui
Dan-vodă, înaintează din Constantinopole cu o oştire greacă pentru
a cuprinde imperiul bulgar de la Târnovo. Dan- vodă trecând Dunărea
cu un contingent oltenesc pentru a merge în ajutorul lui Mihail
Asan, e oprit de către principele Şișman de la Vidin şi cade în
bătălie.
1298-1310. Mircea Basaraba
1298. Mircea, fratele lui Dan-vodă e
ales voievod oltenesc.
1299. Voievodul transilvan Ladislau
Apor surprinde Făgăraşul.
1300. Făgăraşul e fortificat de
unguri. Alexandru, fiul lui Mircea-vodă, trece din Ţara Făgăraşului
în Muntenia şi apucă Campulungul, pe care îl stăpânise până atunci
un conte sas, Laurenţiu.
1301. Murind regele Andrei III şi
urmând o anarhie în Ungaria, Ladislau Apor se împacă cu Mircea-vodă
şi îi înapoiază Făgăraşul. Mircea-vodă îl numeşte pe fiul său
Alexandru, duce al Făgăraşului.
1302. Fiul domnesc Alexandru îşi
întinde posesiunea din Muscel asupra Argeșului.
1307. Ladislau Apor îl prinde pe
noul rege ungur, bavarezul Otto şi-l închide în
castelul Devei.
1308. În faţa unor proteste
internaţionale în favoarea regelui Otto, Ladislau Apor îl dă pe
mâna lui Mircea-vodă, care-l închide în Haţeg. Magistrul Ugrin
Csak, fostul pretendent la stăpânirea Făgăraşului, caută în zadar
să-l apuce pe regele Otto. După o robie grea, Mircea-vodă îl
eliberează pe regele Otto şi-l face să scape din Ungaria prin
Maramureş în Galiţia. Scăparea regelui Otto din Haţeg se datorează
în mare parte Doamnei, mama lui Alexandru-vodă. Memoria robiei
regelui Otto în Haţeg se mai păstrează în poezia poporană
sârbă.
B.P. Haşdeu
