| @Laurențiu Ridiche |
Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de
Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de
lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane
cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că
am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine
mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut
căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică
s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva
tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că
pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are
serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne
și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a
ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese
înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă
la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de
cartofi pe petecul lor de teren. Și de la o vreme i s-a făcut rău
de la oboseală așa că a fost musai să doarmă un pic. Mai ales că de
luni iarăși bagă la muncă. Fără ore suplimentare – și acestea
executate fără nicio legătură cu ordinea legală – nu ai șanse să
aduci acasă un salariu peste 1500 de lei și ceva bonuri. De aia se
bagă la suplimentare, mai ales în sărbători, cînd primesc bonuri de
200 de lei pentru asta. Nu sunt angajați, nu stă lumea, trei, șase
luni și-s duși. I-am zis că poate pleacă pentru că-s leneși și nu
vor să muncească. S-a uitat chiorîș la mine, vrînd să se asigure că
vorbesc serios sau poate vrînd să-mi plaseze o binemeritată flegmă
între ochi, avînd în vedere remarca mea.
- Ce lene, domle? Cum adică nu vor să muncească?
Dar ce crezi că fac? Dacă nu vor să muncească la ăștia sau la alții
care dau salarii așa mici, musai înseamnă că nu vor să muncească? E
batjocură! Pur și simplu. Și de aia nu stă lumea. Că mai bine
găsește altceva de făcut Nici eu n-aș sta, dar la vîrsta și
pregătirea mea nu am de ales. Am copii, am o casă de ținut. Îs
țigan. Cine crezi că mă angajează? Mai am noroc cu gospodăria, cu
cîte un transport ocazional de lemne și cu turele suplimentare de
noapte sau munca în sărbători, că altfel n-aș avea cum să-mi
întrețin familia. Și muncește și nevastă-mea. Tot acolo. Deci
aducem două salarii în casă și tot n-ajunge. Și asta nu pentru că
am duce noi nu știu ce trai. Ați văzut unde locuiesc. Dar nu se
poate altfel. Crezi că eu mi-aș rupe cioantele și duminica sau în
sărbători? Aș umbla de-ampulea după lemne? N-aș sta și eu la
televizor sau la o bere?
Despre cum și unde și-a petrecut concediul, despre
ce obiective pe termen lung are sau cum stă cu dezvoltarea
personală nu l-am mai întrebat, că părea tot mai indispus. L-am
întrebat însă despre cum e cu concediile medicale și cu zilele
libere. Cică se dă concediu, dar e destul de strictă treaba cu
medicalele. Iar cei care lipsesc de la muncă, fără a avea concediu
medical, sunt penalizați de către cei din management cu tăierea
bonurilor de masă pe 5 zile. O fi legală măsura asta? N-are
importanță, că nu-i controlează nici dracu. L-am mai zîhăit un pic
cu productivitatea, că știm cu toții că muncitorii români nu-s la
fel de productivi ca ăia din vest. A dat dintr-o mînă a lehamite
și-a zis:
- Nu știu cît suntem sau nu de productivi, dar
știu că noi muncim de ne sar capacele, că facem munca mai multor
oameni și că se onorează o grămadă de comenzi. Habar n-aveți cîte
cabluri ies de la noi și cît băgăm! Și cred și eu că ăia din
Germania or fi lucrînd mai cu chef și mai cu drag, la ce salarii și
dotări au.
Voiam să-i zic mai multe, că dacă trage mai tare,
dacă muncește mai mult, sigur o să cîștige mai mult. Cu toții știm
asta, că doar prin muncă sîrguincioasă și ambiție poți prospera. Cu
siguranță că dacă ar băga măcar de trei ori pe săptămînă cîte 12
ore în tura de noapte (după program), ar putea cîștiga peste 2 000
de lei. Poate chiar 2 500. Cu ce mai face din mica gospodărie și cu
2-3 adusături de lemne pe lună, poate ajunge lejer la 3-4 000. Dacă
renunță la țigări și nu se lăcomește la o hrană foarte
diversificată și cu multă carne (poate înlocui carnea cu parizer,
care e foarte ieftin!!!), poate pune deoparte o sumă frumușică cu
care mai apoi poate porni o mică afacere. Sunt atîtea cursuri
ieftine pentru antreprenori. Dar nu m-am băgat că se vedea că n-am
cu cine, că e încă unul din ăla obișnuit să i se dea, să facă
statul etc. Sigur m-ar fi luat cu din alea că la patruzeci și ceva
cît are (sau cincizeci și ceva, că era subțiat bine și îmbătrînit
tare la chip) a trecut deja prin cîteva recalificări șia schimbat
la locuri de muncă de nu-i mai arde lui de antreprenoriat. Că cu
ăia doi copii pe cap și cu stigmatul țigăniei, chiar dacă are
nevastă româncă, nu se uită nici dracu la el altfel decît la un
găinar sau braț de muncă ieftin spre foarte ieftin. Avea sens să-i
zic că oricine poate deveni ceea ce-și dorește să devină dacă crede
cu tărie în asta? Sau să-i explic că e așa datorită alegerilor
sale? Că putea foarte bine să fie un IT-st acum sau un jurnalist
acoperit, dacă era serios și ambițios? Că e alegerea lui să
trăiască în sărăcie și să facă o muncă atît de prost plătită. Nu.
Nu i-am zis nimic. I-am dat plata pentru lemne și i-am deschis
poarta ca să-și scoată mîrțoaga și căruța și să se ducă înapoi în
lumea lui limitată și lipsită de succes.
