Nu v-am mai scris de mult. Îmi pare rău pentru asta, dar nu cred că ar fi ieşit ceva frumos dacă aş fi făcut-o altcândva, în afară de acum. A fost un an greu, extrem de greu, m-am simţit ca o micuţa stea în calea unui meteorit gigantic. Poate pentru că a fost anul în care am fost cel mai singură, sau poate pentru că a fost anul în care nu am fost singură niciodată. O să vă explic imediat ce vrea să însemne asta, găluşcuţele mele. De mult nu v-am mai alintat şi tare îmi era dor să vă mângâi cu apelative drăguţe. 2016 nu a fost un an, nu a fost un număr, nici măcar 4 cifre alăturate întâmplător. 2016 a fost şi va rămâne o amintire care va aduce mereu un zâmbet melancolic pe faţa mea datorită tumultului ei de fericire, adrenalină, tristeţe şi praf de întrebări. Nu ştiu cum a fost pentru voi, însă pentru mine, aceste 12 luni au fost decisive în ceea ce voi face de acum încolo. M-am hotărât ce vreau să fac cu viaţă mea, mi-am ...