Nu v-am mai scris de mult. Îmi pare rău pentru asta, dar nu cred că ar fi ieşit ceva frumos dacă aş fi făcut-o altcândva, în afară de acum. A fost un an greu, extrem de greu, m-am simţit ca o micuţa stea în calea unui meteorit gigantic. Poate pentru că a fost anul în care am fost cel mai singură, sau poate pentru că a fost anul în care nu am fost singură niciodată. O să vă explic imediat ce vrea să însemne asta, găluşcuţele mele. De mult nu v-am mai alintat şi tare îmi era dor să vă mângâi cu apelative drăguţe. 2016 nu a fost un an, nu a fost un număr, nici măcar 4 cifre alăturate întâmplător. 2016 a fost şi va rămâne o amintire care va aduce mereu un zâmbet melancolic pe faţa mea datorită tumultului ei de fericire, adrenalină, tristeţe şi praf de întrebări. Nu ştiu cum a fost pentru voi, însă pentru mine, aceste 12 luni au fost decisive în ceea ce voi face de acum încolo. M-am hotărât ce vreau să fac cu viaţă mea, mi-am văzut cu ochi de vultur viitorul, şi tare mi-a mai plăcut ce am plăsmuit eu acolo. Am fost cea mai singură, pentru că multe momente mi-au fost date să le trăiesc în mod individual. Fiecare urmă de succes care a apărut, fiecare carte adăugată pe lista de lectură, fiecare apus care mi-a încântat privirea, fiecare moment în care am fost eu cu mine şi m-am plăcut, pentru întâia oară. Cuvintele mi se transformă în mii de cioburi răsfirate când încerc să descriu imensitatea unor zile, care au definitivat un caracter. Nu am fost singură niciodată, căci a fost perioada când am avut mereu pe cineva care ştiam că e acolo să mă asculte la orice oră. Am fost într-o relaţie, care s-a terminat frumos şi fără de care nu aş fi avut atât de multe poveşti. Totul se întâmplă cu un rost, succesul cuiva de acum, o să fie succesul altcuiva altădată. Atunci când pierzi, o să şi câştigi asta e sigur, vă promit că aşa e. Sunt atât de fericită acum cu mine, încât am îndepărtat pe aproape toată lumea. Există, totuşi, şi oameni pe care nu ai vrea să îi pierzi în veci, la fel cum există şi oameni care vor rămâne mereu în ''generaţia 2016''. Oameni care nu o să se mai poată întoarce de acolo vreodată, pentru că ar strica toată magia a ceea ce a fost unic şi e menit să rămână aşa prin a nu se mai repeta. Nu am lăsat pe nimeni în spate, toţi vor rămâne cumva în faţă, amintindu-mi că uneori e mai bine să ''aşa nu''. Acum sunt eu cu mine, încercând să repet un singur lucru. În 2015, care până atunci fusese cel mai frumos an din viaţa mea, mi-am promis că din 2016 voi face anul care va continuă graţia şi măreţia celui din urma lui. Se pare că am reuşit, cu brio, iar acum am un nou an preferat. Asta sper să se repete în 2017, să pot veni aici şi să vă spun cum ''am reuşit, drăcuşorilor, am făcut legendă din astea 4 cifre''. V-am spus atât de multe, şi totuşi, atât de puţine... nu am putut să dau exemple concrete pentru că atunci ar însemna să nominalizez oameni care nu mai merită a fi amintiţi, dar cine ştie, poate cândva, o să vă arunc şi vouă puţin slipici din punguţa cu praf stelar 2016. Pentru voi cum a fost anul ce s-a dus? Sau mai bine zis, cât din 2016 s-a dus, şi cât a rămas? P.S.: Pozele sunt de la Revelion, cu oamenii pe care îi iubesc cel mai mult, atât acum, cât şi înainte, dar mai ales de acum încolo.