Umbra lungă de
singurătate
În brațele sale mă
ascunde;
Dragă îi sunt, chiar
jumătate,
Bântuind gânduri de
secunde.
Amor și Eros, în răstimp,
De pe nouri cercetează
Să mă aibe veșnic
Sau doar un anotimp,
Dar umbra mă veghează.
Un semn aștept ochii să-mi
vadă,
Un suflet cu inima ce vine de mă
leagă,
Să mă răpească sub lună, din
livadă…
Dar singurătatea e taină
întreagă.
O viață ce lacrima
petrece
Spre pământ, pe dalbii
nuri,
Cutremurată de dor în
tăcere...
Șoptesc ecouri peste
veacuri...
Și condeiul se sfarmă în
reverii,
Nu mai vrea să scrijelească
singurătate:
Dragoste și săruturi vor fi în arșița
verii!
O fee deveni-voi! Muza din
Cetate!
