Doua dimineata

 Hai sa ne imbracam amandoi in haine calduroase si sa facem o plimbare prin locurile mai putin cunoscute, locuri unde gasim liniste. Sa ne privim si sa ne auzim zambetele cum soptesc fericire. Sa te tin strans de mana si sa-ti conduc pasii spre un taram unde valurile ating calm nisipul fierbinte dupa o noapte de vara incinsa. Mi se pare ca suntem atat de tensionati si uitam din ce in ce mai des sentimentiul de relaxare. Uitam sa mai fim oameni, uitam sa ne mai iubim si mai ales uitam sa ne mai ascultam. E ora doua dimineata si somnul nu imi mai vine. E una din noptile in care mintea-mi explodeaza de ganduri. Incerc sa ma descarc cumva, insa nici o solutie nu mi se mai pare eficienta. Las acest text, ma apuc de altul, o multitudine de idei si vise imi acapareaza degetele ce scriu absurd aceste cuvinte. Am atatea ganduri si pierd controlul lor. E o furtuna in mintea mea si mie greu sa o stapanesc. Ma tot feresc de valurile pline de cuvinte ce dor si ma inec usor in visele spulberate.