Am incercat sa traiesc prin muzica pe care m-ai invatat sa o
ascult. Am patat trupuri cu ea, ca mai apoi fiecare sa se stearga
si sa plece cat mai departe de mine. Am fost lasat de atatea ori
deopate incat am renuntat. Am renuntat la a mai te asculta, de a te
mai purta in gand si am inceput sa scriu. Ti-am repetat de sute de
ori cat de mult inca te iubesc si cat de nenorocit sunt deoarece
inca nu-ti pot debarasa amintirea din gandurile mele. M-am intrebat
de mii de ori daca te mai iubesc , daca iti mai simt cu adevarat
sarutul sau daca mai vreau mangaierea mainilor tale. Cred ca acum,
prin reabilitarea ce-mi poposeste in minte, incep a se sterge
involuntar amintirile ce mi te legau. Se sterg cu durere, pe sub
mana sufletului meu. Incep sa cred ca maturizarea imi bate la usa,
lasandu-mi creierul stapan in defavoarea inimii. Te astept pentru
ultima oara cred, imi tot repeta visele sa o fac in amintirea
ta.
Ma simt deconectat. Privesc in jur si vad cum toti trec pe
langa mine de parca nu as mai exista. Ma chinui sa musc cate o
vorba din fiecare conversatie. Ma pierd si cu greu ma regasesc din
nou prin cuvintele calde a unei alte fete ce doresc ochii mei. M-ai
uitat iar.
De ce cred ca traiesc intr-o lume paralela cu a ta? Sunt nebun
sau vinul asta imi da aluzii gresite in legatura cu privirea ce
mi-o distribui? As vrea sa auzi ce gandesc. Ai oare urechi pentru
mine? Ai oare atentie? Iti port interes, sau si tu te lepezi de
mine precum toate celelalte ce mi-au furat suflet si au plecat? Sun
dezamagit si singur si frig imi e poposit deasupra inimii. Suflet
inghetat si minte, ce nu mai au curajul sa aprinda alt foc.
