E aproape unu noaptea si eu putin beat incerc sa te caut prin univers. Sunt intr-o stare de semi-ametit cu o pofta nebuna de dragoste ce mi-e greu cateodata sa o stapanesc. Nu stiu de ce, desi te-am sters din nou de pe toate retelele de socializare te caut tocmai acum, cand sunt imbatat de multe beri si plin de nesiguranta de care ma stii din totdeauna. Ma uitam pe tik tok-urile tale si mi-am dat seama ca inca iti mai simt usor mirosul pielii tale. Inca iti mai simt gustul buzelor cateodata, iar ochii tai inca imi mai patrund in adancul inimii. Ce as putea eu sa fac pentru a uita toate astea? M-am scaldat cu mirosul pielii al altei femei, am sarutat alte buze, am dat sperante desarte altui suflet, cand eu defapt ma imbatam cu apa rece. Cand eu defapt cautam mirosul, gustul tau in toate aceste corpuri care doreau sa se deschida pentru mine. Cine mai sunt eu? Unde se mai scalda sufletul meu in acest moment? Deschid laptop-ul doar sa astern niste cuvinte random de care vreau sa scap. Niste ganduri pe care nu le voi mai recunoaste dupa ziua de azi. Cine mai sunt eu, dupa ce pierdut prin diferite cearsafuri m-am scaldat cu dragostea unor femei ce credeau, sau sperau, ca eu poti fi marea lor iubire? Ma simt muldar, muldar de mine insumi. Ce am fost si ce am ajuns?
Oare o sa mai apara o alta femeie, care sa ma inteleaga si nu va dori doar sa se scalde in sufletul meu, ci isi va da seama ca aceasta trebuie mai intai curatat, spalat ca mai apoi sa te bucuri de frumusetea lui? Va mai fi vreo femeie capabila de lucru asta, sau intrebarea ar fi, daca voi mai lasa eu pe cineva sa faca lucrul asta? Strang mizerii in suflet cu fiecare ea ce-mi trece pragul, cand eu defapt vreau doar sa inlocuiesc amintirile fetei cu ochii cenusii ce credeam ca-mi va fi muza si stalp toata viata.

A trecut peste jumatate de an, insa nu stiu de ce in adancul sufletului inca te astept acasa. Inca simt o bucata din mine ratacita. desprinsa de un tot ce sa creat in toti acesti ani. Inca am lasat multe obiecte prin casa la fel, sa nu ti se para ca am schimbat ceva. Peretii inca imi mai povestesc de tine, imi spun cat de sexy te plimbai prin casa dupa ce ieseai din dus, imi spun cat de frumos era rasetul tau atunci cand din bucatariei radeai uitandu-te la un film. Balconul inca-mi spune de noptile petrecute acolo, cand povesteam neintrerupt si uneori reuseai sa ma deschizi astfel incat sa-ti spun greutatile mele de care te feream. Suflageria imi povesteste cum reuseam impreuna sa ne ametim de la pahare de vin. Ma tot intreb unde am gresit, am fost prea bun, am fost prea slab? Ma intreb inca ce am facut prost de te-ai indepartat si ai vrut sa fugi. Cred ca o sa raman toata viata cu intrebarile astea si cu sentimentul ca o parte din mine sa rupt atunci cand ai plecat si nu va mai putea fi un intreg vreodata, indiferent de ce alta femeie, cu oricare culoare in ochi va mai incerca sa-mi repare sufletul.