Buna iubirea mea vesnica. Inca imi mai privesti profilul de om si te alinti pe sub gene cu sopate ce-ti zic cum ma mai iubesti. Iti mai simt cateodata inima langa a mea, iti simt zilele grele in care stiu ca ai vrea sa fugi si sa mi le alaturi cel putin in vise. Iti tin privirea ce ma cucerit inca in amintire, am impregnat-o in cerebel astfel incat sa-mi fii echilibru. Mi-e greu si dor de mine, insa am ajuns sa te accept, am ajuns sa nu pot a te inlocui iubire. Nu am lasat pe nimeni inca sa faca dezordine, sau sa-ti scoata lucrurile din camera ce o detii in inima mea. Totul a ramas intact acolo, iar eu te astept, inca te astept. Ma inchipui asemenea unui parinte ce-si are copilul plecat al facultate, ce spera ca intr-o zi acesta sa revina acasa, in locul cald, unde vor sti mereu ca sunt protejati si iubiti.