În ultimul timp atunci când
aud o definiţie a unui obiect de studiu, aud că ar fi artă şi
ştiinţă. Managementul e arta şi ştiinţa de a conduce, Relaţiile
Publice sunt arta şi ştiinţa de a obţine încredere, Medicina,
Politica, IT-ul la fel. Este un truism să spui asta, evident că
orice profesie este ştiinţă, pentru că altfel nu ar fi profesie,
pentru că foloseşte nişte instrumente de lucru, este şi artă pentru
că sunt implicaţi oameni care adaugă personalitate în ceea ce
fac.
Eu sun că, gătitul este arta
şi ştiinţa de a obţine fericire. Fericirea însă este definita
altfel de fiecare. Pentru unii este o stare de bine acum şi aici,
pentru alţii e un rezultat pozitiv al tuturor realizărilor din
viaţă, smdp. Haideţi însă să ne gândim ce înseamnă gătitul şi ce
importanţă are pantru noi banalul act de a mânca.
Probabil prima acţiune a
omului care s-a transformat într-un ritual a fost acţiunea de a
mânca. Mai întâi în familie şi apoi în societate, aceasta s-a
cristalizat în jurul fiecărei nevoi umane. Conform piramidei lui
Maslow, nevoile care sunt satisfăcute sunt deopotrivă cele
fiziologice, trebuie să mănânci pentru a te menţine în viaţă, de
securitate cu referire la asigurarea sănătăţii, de apartenenţă cu
referire la socializare, de stimă cu referire la status şi de
autorealizare atunci când gusturile tale sunt o măsură a faptului
că poţi avea tot ce îţi doreşti, iar pentru cei mai mulţi oameni,
printre care mă număr şi eu, împlinirea tuturor acestor nevoi
înseamnă fericire.
