Ianuarie este o lichefiere de molecule albeCe aștern pe țărână înghețate salbe,În șerpuite șoapte precum petale de nalbe.Fior de amintire a fantasmei ce-a trecut,La miez de noapte cu tine absentă,Răsare în reflexia străvezie a pieilor roșii.Peregrinări de semnificații oculte pe asfaltSună a nouri zdrențuiți pe cerul înaltDin care descind oglinzi stinghere,Sfărâmate vitralii ale raiurilor hingheri,Penetrând venele fărbuite-n cafele.Îmbrățișarea sufletului tău de fecioarăSădește în mine vecinicul haos de odinioară...Acum... așa cum a făcut-o și întâia oară...