Ce aștern pe țărână înghețate salbe,
În șerpuite șoapte precum petale de nalbe.
Fior de amintire a fantasmei ce-a trecut,
La miez de noapte cu tine absentă,
Răsare în reflexia străvezie a pieilor roșii.
Peregrinări de semnificații oculte pe asfalt
Sună a nouri zdrențuiți pe cerul înalt
Din care descind oglinzi stinghere,
Sfărâmate vitralii ale raiurilor hingheri,
Penetrând venele fărbuite-n cafele.
Îmbrățișarea sufletului tău de fecioară
Sădește în mine vecinicul haos de odinioară...
Acum... așa cum a făcut-o și întâia oară...
