Un epitaf stă scrisSub țărâna grea,În pastel de amurg nescris -Daimonul sfărâmat în cenușă de nea,Cu viermi hulpaviCe îi stau pe față,Răsăriți ștricănit și suavi,Petrecând reflexii de viață.Cristale de sine prelinse,Din ochii plini cu veneDe plumb ninse,Ciocnesc imortalitatea alene...Neant...Bacant...În calendare fulguie a marțiSpre solitudinea verzilor cai.În cavoul negru colivă de amor împarți;Dacă mie nu îmi păstrezi, să știi!, e bai!