Sub țărâna grea,
În pastel de amurg nescris -
Daimonul sfărâmat în cenușă de nea,
Cu viermi hulpavi
Ce îi stau pe față,
Răsăriți ștricănit și suavi,
Petrecând reflexii de viață.
Cristale de sine prelinse,
Din ochii plini cu vene
De plumb ninse,
Ciocnesc imortalitatea alene...
Neant...
Bacant...
În calendare fulguie a marți
Spre solitudinea verzilor cai.
În cavoul negru colivă de amor împarți;
Dacă mie nu îmi păstrezi, să știi!, e bai!
