Este incredibil cum poate o simplă aromă să te ducă departe în timp, tocmai în copilărie și să-ți amintească de oameni buni care au trecut prin viața ta. Mirosul unui ceai de mușețel mi-a amintit de bunica prietenei mele Timeea, o bunică minunată care ne găzduia adesea la ea și datorită căreia avem amintiri despre o copilărie ca în povești.
Nu știu cum reușea bunica, dar mereu găzduia câțiva copii în casa ei, cu toate că ea avea doar o singură nepoțică.
- Lasă copiii la mine, Rodico, fă-ți tu treburile tale, îi spunea unei vecine care avea trei copii și care se spetea cu munca. Și care era nevoită adesea să-și lase copiii singuri.
- Dar ai deja vreo trei copii pe cap, mamaie, cum mai poți?
Dar bunica putea. Nu știu cum făcea, dar niciodată nu se plângea de oboseală, de vreo durere sau că i-ar lipsi ceva. Tare bine își ascundea ...