Urăsc să dorm singur. Urăsc să mă duc în fiecare seară și să mă arunc intr-un pat gol fără să am ce săruta de noapte bună sau să strâng în brațe. Urăsc că nu simt miros de păr proaspăt spălat sau de piele ce a stat în soare toată ziua. Urăsc să nu am cui povesti prostiile din capul meu, sau o zi grea la munca. Urăsc să nu am cui spune ofurile mele sau gandurile ce imi poposesc in miez de noapte. Urăsc să mă gandesc că va fi bine și sa mă mint singur ca de fiecare data că sunt puternic, că pot și că poate voi gasi din nou pe cineva care-mi va umple sufletul. Urăsc să mă gândesc mereu că ma lăsat pentru unul mai bun , iar eu am fost doar o rampa de lansare a încrederii ce și-o poartă pe umeri acum. Urăsc să mă gândesc că nu mai sunt bun de nimic și că am greșit de am fost prea iubitor. Mă urăsc că am fost prea protectiv, prea îngrijorat de binele ei și mai puțin de al meu. Urăsc că trebuie să alerg, să urc munți, să