Ne trebuie un nou jargon, publicul începe să înțeleagă despre ce vorbim. http://www.northpr.ca/blog/2014/6/2/rl4wrnemyr2xjj7xues41itncfs3ud

Pericolul în periferie, văzut de aici, din România, nu este atât „proximitatea rusească”, cât mediocrizarea. Mediocrizarea transformă minunea unui avanpost geopolitic din „turn de veghe” într-un simplu și idiotizat bolovan. După cum tancurile nu pot fi oprite cu pietre, oricât de mari (prin fortificații, șanțuri), nici inteligența agresorului nu poate fi oprită cu idioți - o masă de inși cu idei fixe, fie ei și în „structuri bine organizate”, oricât de multă putere ar avea - a propos de etimologia termenului de mediocrație: societatea dominată de cei care nu gândesc, doar execută.

Periferia ca șanț prin mediocrație

Cei care au inaugurat acest model geopolitic - transformarea țărilor din est în periferie, șanț de umplut cu apă, au fost cele două mari puteri anarhice (impropriu numite totalitare, că noțiunea de întreg le era complet străină, fiind lipsite de Dumnezeu și de ideea de neam): Rusia Sovietică și Germania nazistă. Ambele au lichidat odată cu libertatea, elitele. Sovieticii mai sistematici, au căutat să înece în sânge însăși ideile de om și de neam, înlocuindu-le cu „omul sovietic”. Așa au ajuns țăranii și învățătorii să fie băgați în masă în pușcărie, că ei erau depozitarii „tradiției”. Unii o practicau, ceilalți o predau.
Germania a avut de furcă cu idiotizarea României, așa cum arată Arhivele securității - vezi de pildă cazul lotului al II-lea al guvernului Antonescu, prezentat în Volumul V al Dorei Mezdrea, „Nae Ionescu și Discipolii săi în Arhiva securității. Mirca Vulcănescu”, Eikon, 2013. Nu doar că am ieșit bine - singura țară din lume care a încheiat o relație beligerantă (alianța cu Germania) cu surplus de aur prin relații comerciale (nu de jaf, ca URSS), dar am și avut ce da URSS mult după încheierea războiului.
„... ceea ce este de revelat este că, cu toată această balanță în care importul a întrecut exportul, România a izbutit să-și răscumpere creanțe din streinătate și să-și procure, în același timp, din streinătate, aur și devize de circa 11 vagoane (din care 8 ½ din Germania), dublându-și astfel stocul BNR de la 13 ½ și [la] 24 ½ vagoane aur.
Este o situație unică, nemaiîntâlnită în nici o altă țară, chiar victorioasă,...” (Mircea Vulcănescu, în Mezdrea, p.418, „IV. Expunerea activității mele. A. Colaborarea la convențiile comerciale și rezultatele ei”, în documentul „161. Ultimul cuvânt, rostit în apărarea sa, de Mircea M. Vulcănescu, în ziua de 15 ianuarie, 1948, în fața Curții de Apel din București, Secția a IX-a Criminală, în procesul celui de-al doilea lot al foștilor miniștri și subsecretari de stat în guvernarea Mareșalului Antonescu - acuzații că au provocat dezastrul Țării -, în baza legilor 312/1945, 455/1945 și 291/1947”, CNSAS, Direcția Arhivă Popești-Leordeni, Fond: Penal 232, vol. 14, f.41-107).
Cu pofta sa multiseculară pentru spațiul românesc, loc de trecere obligatoriu spre Constantinopol și Mediterana, și speriată de inteligența unui asemenea elite, care au reușit răsturnarea legilor economice - exedentul de import a însemnat surplus de valoare adăugată națională, nu deficit, URSS a avut grijă ca, tocmai de aceea, să șteargă de pe fața pământului floarea românității. Și a făcut-o folosindu-se inclusiv de Statele Unite, prin reciclarea unor bolșevici cu liceu neterminat ca Silviu Brucan, care, deveniți în SUA „analiști politici” și „dizidenți”, s-au manifestat la întoarcerea în România prin impunerea noului concept de „societate civilă”.

Marginile smălțuite ale Imperiului (roman)

Roma a adus la marginile sale vârfurile civilizației civile: încălzirea prin podea, drumul și amfiteatrul - artere și senzori plasați efectiv pe frontiere, cazul tipic fiind Porolissum, la Zalău, unde dacii se uitau direct de pe dealuri la spectacolele din amfiteatrul castrului, admirând apoi vilele și „șoseaua”, capăt al unei rețele pavate de drumuri care însumau în Dacia romană circa 12000 de km! (Historia). Dacii vedeau cum e să fii roman, adică Roma avea o bună „soft power” - putere de atracție prin cultură și beneficii de civilizație. Azi, noua Ordine mondială ne aduce ideologie - vorbe, și cumpărături (pentru unii dintre noi, pentru că de la an doar 1% se îmbogățesc - Monitorul social). Numai deunăzi, primul dintre miniștrii României primea de la americani o listă de solicitări între care îți intra în ochi păsărescul „transparență”. (Adevărul, 29 martie 2017). Cum ar fi fost dacă Roma venea cu „transparența” la Gurile Dunării și pe munți?

Oameni buni, spuneți ce vreți să faceți! „Afaceri”. Adică?

„Statul de drept, transparenţa, eficienţa, acestea sunt incluse într-o foaie de parcurs pe care am prezentat-o celor două guverne (SUA şi România n.r.). Mi se pare o parte extrem de normală în a face afaceri, pentru ca priorităţile să fie focusate clar ambelor guverne. În trecut, Guvernul SUA a lucrat foarte aproape cu Guvernul român pe toate aceste chestiuni. Am văzut foarte mult progres şi companiile noastre se simt încrezătoare că atunci când fac afaceri în România totul va fi corect, legal şi transparent. Un exemplu vizavi de această încredere este această misiune de afaceri care a fost prezentă aici, cea mai mare misiune de afaceri adusă vreodată în România. Companiile sunt foarte entuziasmate de ce se întâmplă aici”, a spus Stewart (șeful delegației americane, n.n.), la finalul întâlnirii.” (Adevărul, 29 martie 2017).
Dacă ne-ar fi spus ce vor să facă, am fi simțit și noi că avem aceleași probleme, eventual cum le zice „Adrian Mihai, unul dintre acţionari FAN Courier: De un an încercăm să obţinem autorizaţie pentru construcţia unei hale de sortare în Bucureşti, birocraţia este foarte mare!” (Ziarul Financiar, 1 apr. 2017). Altfel, înțelegem că vor iar niște scurtături doar pentru ei. Pentru că:

Cuvintele goale costă!

Păi dragilor, tot cu „transparență”, „stat de drept”, și da.... „eficiență” am construit și Autostrada Bechtel, cred că cel mai eficient proiect al unei corporații americane în România: „Cazul Bechtel este incredibil! Autostrada cu 3 premieri, doi presedinti, 5 ministri ai transporturilor. De la o autostrada care trebuia sa aibe 415 kilometri si sa coste 2,2 miliarde de dolari, demarata in 2004 si care ar fi trebuit sa fie gata in 2011, vom ajunge sa platim 2,52 miliarde dolari (1,8 miliarde de Euro) pentru doar 116 kilometri de autostrada, probabil in zona cea mai putin necesara a Romaniei. Iar autoritatile considera asta un succes. Costul initial al kilometrului de autostrada era de 3,78 milioane Euro, in final ajungand sa platim companiei 15,5 milioane de Euro, adica cu 400% mai mult.
Inainte de a continua, va invit sa vedeti cateva imagini cu autostrada construita de Bechtel in Albania, la un pret care reprezinta doar 40% din cel din Romania ...”. (Blogul lui Radu Soviani, 4 aug. 2011) Iar Albania e o țară muntoasă, nu frumos deluroasă, ca Transilvania, care excepțional l-a inspirat pe Blaga cu al său „spațiu ondulat”.
Și stați puțin, în 2011 speram la 116 km. Din 2004 până azi sunt doar 54!
Problema nu este că niște tipi din America au venit cu cuvinte cumplit de grele în goliciunea lor tocmai la șeful Guvernului. Și nici că ai noștri le-au primit. Chestiunea demnității e de mult o carență de securitate națională a structurilor instituționale din România.
Problema este că nici acum, după ce aurăscolitAmerica cu vorbele goale ale capitalismului neoliberal, aducând-o în pragul dezastrului (criza din 2008), corporațiile n-au înțeles despre ce e vorba. Noi vrem fabrici de fapte aici, de „transparență” și de „standarde” suntem sătui. Și-apoi, cine e America corporațiilor în România? În ierarhia investițiilor străine din România SUA se află pe locul minuscul de 2,5% din totalul investițiilor străine directe, cu un pic peste 1 miliard și jumătate de euro. Florarii naționaliști din Olanda sunt stelari în comparație cu propovăduitorii transparenței de peste ocean (olandezii au investit în România 16 miliarde)! (Capital, 1 oct. 2016)
Au avut, vorba aceea, ocazia unui guvern pe măsura lor, neoliberală, „transparent”: Guvernul Cioloș. Ce i-a împiedicat să investească în România atunci!?
Problema acestui tip de presiune geopolitică este că fragilizează societățile, încurajând vorbăria. Pur și simplu. Politicienii fără demnitate li se pleacă. Deși nu e clar pentru ce, până acum li se dădea voie să mai fure prin țara lor, să-și facă viloaie și afaceri, dar acum ... nici asta. Apoi, e o armată de intelectuali semidocți dar cu agresivitate de comisar sovietic care propovăduiește „transparența” în locații sclipicioase tot pe seama demnității de a fi cult și de om al locului (român). Nu în ultimul rând vin structurile de forță care primesc sarcină să apere vorbele goale de popor și capătă obsesii de tipul Big Brother, gândind în vorbe goale: „Obiectivul platformei este de a spori considerabil viteza de cautare a informatiei relevante in bazele de date deja existente. Practic, in loc sa interogheze sisteme diferite, neuniformizate informatic si procedural, institutiile statului vor putea accesa informatiile integrat, rapid si eficient", sustine SRI ...” despre proiectul de supraveghere generalizată a societății românești (Ziare.com, 8 aug. 2016). Cum răspund „serviciile” la frământările existențiale legate de libertate, individualitate, intimitate: „interogare”, „sisteme”, „neuniformizat”? Ia de te înțelege cu ele!
Și uite cum transformi un popor într-o masă cu două opțiuni: de a munci tâmp pentru a se „distra” în supermarketuri (ceea ce se și întâmplă, România având o creștere de 196% a spațiilor comerciale de tip mall în 2014, Incont, 11 mar 2015) și de a fi supravegheat ca nu cumva să fie altfel (decât un ignorant shopper).
Ia de oprește „Rusia” cu un asemenea tip uman. Cu tancurile da, o poți opri (admițând că vor fi vreodată câte trebuie aici iar problema se va pune în acești termeni). Dar ce te faci când bătălia se dă prin subtilitatea inteligenței, creativității, a puterii societății de a fi ea însăși, a credinței? Îmi e teamă că ne putinizăm și noi, în numele neoliberalismului transnațional.

Referințe

Dora Mezdrea, editor, „Nae Ionescu și discipolii săi în Arhiva securității. Volumul V: Mircea Vulcănescu”, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013
Adevărul, „Americanii dau Guvernului „teme pentru acasă“. Marile corporaţii i-au înmânat lui Grindeanu o „foaie de parcurs” privind statul de drept”,
http://adevarul.ro/economie/afaceri/americanii-dau-guvernului-teme-acasa-marile-corporatii-i-auinmanat-foaie-parcurs-privind-statul-grindeanu-1_58db93695ab6550cb8c879f2/index.html
Blogul lui Radu Soviani, 4 aug. 2011,
„Povestea incredibila a celei mai scumpe autostrazi din lume: autostrada Bechtel-Nastase-Mitrea-Basescu-Tariceanu-Boc-Dobre-Orban-Berceanu de doua ori, Boagiu si cine va urma”, https://soviani.com/2011/08/04/povestea-incredibila-a-celei-mai-scumpe-autostrazi-din-lume-autostrada-bechtel-nastase-mitrea-basescu-tariceanu-boc-dobre-orban-berceanu-de-doua-ori-boagiu-si-cine-va-urma-2/
Capital, 1 oct. 2016 „TOPUL ţărilor care au investit cei mai mulţi bani în România”, http://www.capital.ro/topul-tarilor-care-au-investit-cei-mai-multi-bani-in-romania.html

Historia, nedatat, „Dacia romană avea drumuri mai întinse ca România de azi”, https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/dacia-romana-avea-drumuri-mai-intinse-ca-romania-de-azi
Monitor social, apr. 2017, „România și Bulgaria - cei mai săraci 10% din populație”, https://monitorsocial.ro/indicator/romania-si-bulgaria-cei-mai-saraci-10-din-populatie/
Incont, 11 mar. 2015, „România ajunge anul acesta la 3 milioane de metri pătrați de mall-uri. Ce giangți noi apa pe harta spațiilor moderne de retail”, http://incont.stirileprotv.ro/retail/dtz-romania-ajunge-anul-acesta-la-3-mil-de-metri-patrati-de-mall-uri-o-treime-in-bucuresti.html
Ziare.com, (, http://www.ziare.com/stiri/sri/cum-se-apara-sri-acuzat-ca-si-face-un-sistem-big-brother-cu-bani-de-la-ue-1431949
Ziarul Financiar, 1 apr. 201, „Adrian Mihai, unul dintre acţionari FAN Courier: De un an încercăm să obţinem autorizaţie pentru construcţia unei hale de sortare în Bucureşti, birocraţia este foarte mare!”, http://www.zfcorporate.ro/auto-transporturi/adrian-mihai-unul-dintre-actionari-fan-courier-de-un-an-incercam-sa-obtinem-autorizatie-pentru-constructia-unei-hale-de-sortare-in-bucuresti-birocratia-este-foarte-mare-16214945